Recunosc, fără nici o problemă : nu mă aşteptam, nici pe departe, să primesc atîtea voturi. M-am hotărît cu trei zile înainte de data limită. M-am înscris în grabă, în ultima zi . Am intrat în campanie cu un singur scop, asumat public : să le dau peste nas lighioanelor politice şi să-i încurc pe paraziţii penali de teapa lui Fenechiu, Movilă, Dobre ş.a.m.d.
Am fost aproape singur în această campanie, în care n-am rămas pe asfaltul Iaşului, ci m-am dus, cît am putut, pe coclaurile satelor. Acolo unde s-au ascuns, printre tufari, marii politicieni din specia ” Varujanul de chirpici “.
N-am avut nici bani de aruncat, nici maşină la dispoziţie, nici şofer, nici pomeni de împărţit. Aşa că m-am prezentat în faţa oamenilor din colegiul 1 senatorial Iaşi cu ce-am putut : două foi volante, o cuvîntare şi un spot la Radio Iaşi, patru apariţii la TVR Iaşi. Atît. Plus puţină inteligenţă
Apariţiile la Radio Iaşi şi la TVR Iaşi au fost gratuite, conform legii. Spotul de la Radio Iaşi a fost difuzat doar în ultima săptămînă de campanie . Si cenzurat pe ici, pe colo, prin punctele esentiale.Cea de-a doua foaie volantă a fost împărţită în ultimele două zile. Asta e : cînd n-ai nici bani, nici relaţii, te mulţumeşti cu ce ai .
În aceste condiţii, şi ţinînd cont de faptul că nu voturile au fost scopul meu principal, aş fi fost mai mult decît mulţumit dacă obţineam 200-300 de voturi. Am fost însă absolut surprins cînd am văzut cifrele publicate de Biroul Electoral : 2440 de oameni din satele ieşene au fost de acord că principala urgenţă a României e curăţarea de gunoaie a clasei politice.
Am ieşit pe locul 4, după cei trei “şalăi” ( de la PNL, PSD-PC şi PD-L ), dar cu un număr dublu de voturi faţă de candidatul PRM. Într-un colegiu în care a cîştigat ministrul penelist al economiei şi finanţelor. Iar ceilalţi doi “şalăi” sînt un fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, fost consilier prezidenţial şi fost ambasador ( PSD-PC) şi un fost şef al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate ( PD-L ).
Ştiu că prea puţini dintre votanţii mei au acces la Internet. Aşa că o să le mulţumesc pentru încredere la ei acasă, printre noroaiele în care i-au ţinut, 18 ani, actualii politicieni ai României.
Şi tot acolo, pe uliţele lor ne-pietruite şi ne-asfaltate, o să le mai spun ceva : aşa cum eu nu m-am aşteptat ca ei să mă voteze, probabil că nici ei nu se aşteaptă ca ziaristul acela de la Iaşi să-şi mai aducă aminte de ei . La cîţi şmecheri au văzut în ultimii ani, nu-i de mirare dacă gîndesc aşa.
Însă, dacă ei au reuşit să mă surprindă, cu voturile lor, înseamnă că şi eu sînt dator să-i surprind. Şi să nu uit de ei. Promit.