Poşta redacţiei

din ciclul Nu ne-aţi întrebat, dar tot vă răspundem

Pentru cititorul harnic din ultimele două zile: cu speranţa că v-a plăcut şi că aţi înţeles toate aluziile sau expresiile mai ceţoase, aştept cu interes impresiile de lectură. Verbal sau, dacă nu ne cunoaştem, pe adresa acestui blog .

PDL Iaşi : ţigănie feudală cu spume intelectualiste

Cu deputatul Movilă am şters pe jos de cîte ori a fost cazul. În scris şi verbal. Unii dintre tovarăşii lui de echipă îmi sînt şi mai antipatici decît liderul lor, deşi au fost încercări de a mă convinge că şi pămîntul e negru, dar face pîine albă.
După aceste precizări, uşor inutile pentru cei cu memorie bună, să intrăm direct în miezul problemei : în noul mega-scandal din PDL Iaşi, nu persoanele sînt problema . Ci principiile. Nu e vorba de Movilă sau Oprea, de Bulgaru sau Păduraru, de Dobre-nora sau Gheorghică-soţul.
Cînd partidul care clamează reformarea României impune, în a doua capitală a ţării, reguli de genul ” bruneţii nu pot fi preoţi “, e clar că grotescul e cît şatra, în ciuda ambalajului cu fundiţe intelectualiste.
Cînd cumetriile intra-pedeliste se găinăţează aulic pe votul zdrobitor al prostimii din partid, cu argumentul suprem ” tu iar n-ai şapcă “, mai e doar un pas pînă la transformarea definitivă a PDL în partid ultra-feudal, cu duci şi marchizi care numesc baronii locali după bunul plac . Şi iobagi portocalii care dau dijmă în tăcere, suduind printre dinţi .
Ca să fie clar şi pentru intelectualii pădurarişti şi neo-portocalii de la UPA : nu mă încîntă un PDL Iaşi condus de Movilă şi tractoriştii lui. Am văzut însă cum arată cel condus de marii intelectuali Oprea, Spînu, Popa, Păduraru şi tot neamul lor. Am văzut cum au lăsat Iaşul, încă din 2008, pe mîna unui Nichita devenit atotputernic, deşi putea fi măturat foarte uşor. Am văzut ţîfna patologică devenită regulă, ambalajul gol pus în capul mesei, şchiopii şi ologii dînd lecţii de atletism. Iar între timp Iaşul s-a tot dus la vale, rămînînd o suburbie. Nu a Bacăului, ci a Sucevei.
Vina pentru tot acest circ grotesc e 100 % a conducerii naţionale pedeliste, care dă din nou dovadă de o prostie incredibilă, soră cu tîmpenia. Dacă nu erau siguri că iese cine trebuie, de ce-or mai fi organizat alegeri ? Ca să-şi ridice în cap primarii pedelişti şi majoritatea activiştilor ? Ori poate că pentru şmecherul Fluture sucevean nu contează voturile ieşene din 2012, ci poziţia lui de lider portocaliu al Moldovei …
Vorba bătrînului Deng Xiaoping e demult celebră, chiar şi în şcolile profesionale de management politic : nu contează culoarea pisicii, principalul e să prindă şoareci. La Iaşi, şefii naţionali ai PDL au zîtuit din casă mîţa tărcată băştinaşă, preferînd să pună în geam aceleaşi siameze leneşe şi mofturoase, obişnuite doar să miaune, să zgîrie, să-şi lingă blana şi să ceară brînză .
Puteţi fi siguri : guzganul Nichita şi cei ca el rîd bucuroşi pe sub mustăţi. Podul, beciul şi hambarul rămîn din nou în gheara lor.

De ce bea clovnul Grigore agheazma …

De pedelistul Gabriel Grigore e vorba, care o face pe paleologul mic de Bahlui : vrea scaunul nr. 1 al pedelismului local.
De ce ? S-a prins, cu oarece efort, de regula nr. 3,14 a alegerilor interne (varianta “clovnul vesel”) : faci tumbe, papi bomboane.
Altfel, cu micul Gabi treaba e tot cum am stabilit : http://lucianpostu.wordpress.com/2010/02/15/un-bibelau-politic-gabriel-grigore/

Inculpatul Ursachi Tonel se vrea ecologist-şef

(episodul 1 )

Între două îmbrăţişări călduroase, inculpatul Ursachi Tonel, arestat în dosarul gripei aviare, a visat în pîrnaie ceva frumos, care l-a făcut să mai uite de amarul din celulă : un brad verde, cu globuri colorate. Aşa i-a venit probabil dorul de ecologism .
Ieşit de după gratii, inculpatul Tonel n-a uitat de bradul ecologist. De, un brad politic nu strică la dosar, e bun să te mai dai după el, cînd bate vîntul. Aşa că inculpatul Tonel a hotărît: s-ar vrea ecologist cu acte. Ba chiar şef al filialei ieşene a PER.
Pe lîngă dosarul penal, în care e vorba de corupţie şi contracte dubioase de milioane de euro ( cu statul, desigur ), inculpatul Tonel mai aduce în curtea ecologistă încă o zestre de mare calibru : sutienul magnetic, invenţia sa epocală, care nu l-a ajutat încă în dosarul penal, dar se pare că e în atenţia NASA şi a guvernului ugandez.
În finalul acestui prim episod, iată cîteva reguli elementare, pe care le-au uitat şi inculpatul Tonel, şi naşii lui de la Bucureşti :
- cînd intri într-o casă, oricît de săracă, baţi întîi la uşă, politicos, nu ca miliţienii ;
- cînd eşti murdar pe tălpi, te ştergi bine, apoi ceri voie să intri în casă ;
- un partid nu e o firmă, ca să-l cumperi după o discuţie cu şeful ;
- dacă un inculpat eliberat din arestul preventiv ameninţă un cetăţean (” te ia mama dracului!” ş.a.m.d. ),atunci inculpatul s-ar putea trezi din nou după gratii, iar situaţia sa în dosar se poate înrăutăţi ( a se lua legătura cu avocatul ).
Cît despre bradul verde, visat de inculpatul Tonel în pîrnaie, cred că arestatul a uitat că sub copac era ceva : o grămăjoară maronie, acoperită cu un sutien magnetic. Ornat, desigur, cu penele jumulite de gripa aviara.

PDL Iaşi şi nanismul multilateral îmbîrligat

Vestita senatoare, contorsionistă, gimnastă intimă şi microfonistă Mihaela Popa a executat recent un nou număr comic din seria ” Gaura vorbitoare / Nici nu curge, nici nu doare “. Şefa interimară a pedeliştilor de Bahlui a nechezat către poporeni vestea minunată a unui ministru de toamnă al economiei, recoltat taman din tarlaua portocalie pe care ‘ mneaiei o păstoreşte .

Ce n-a spus senatoarea nulii e că catindatul de ministru e iezact fostul pesedist Ioan Nani, zis şi foca antibiotică, adicăte cel cu care matroana portocalie s-a bătut în 2008 pentru colegiul parlamentar.

De ce n-a scăpat madama şi numele  marii minunăţii ? Păi, o fi ea cum o fi, da’ nu-i proastă cu totul . Pînă şi ea s-a prins că s-ar face de cacao, anunţînd că primul pedelist ieşean ajuns ministru e , de fapt, un pesedist vopsit în fugă cu cîteva dungi portocalii. Care şi alea or să se spele la prima ploaie …

 

Jurnal TV Chişinău : cronica unui eşec anunţat

                               – să nu ziceţi că nu v-am zis –

Cu vreun an şi ceva în urmă, scriam textul următor : Sfaturi gratis pentru patronul de la Jurnal TV ( http://lucianpostu.wordpress.com/2010/03/23/sfaturi-gratis-pentru-patronul-de-la-jurnal-tv/ ). Atunci, unii au crezut că vorbesc aiurea.

Azi, ceea ce prognozam în martie 2010 s-a adeverit aproape  100 % : http://voxreport.unimedia.md/2011/07/21/jurnatv-este-de-vanzare-iar-spatiul-media-din-moldova-se-pregateste-pentru-o-noua-televiziune/ .

Nu pot decît să mă felicit că n-am acceptat atunci postul de conducere de la Jurnal TV. Iar lui George Orbean şi lui Val Butnaru le urez , împreună sau separat, noi  şi măreţe succesuri manageriale . Totul e să mai găsească alţi proşti cu bani.

Războiul de la ” Petre Andrei ” se relansează

Fostul rector de la Universitatea ” Petre Andrei “, Niculae Niculescu, a cîştigat ieri o victorie importantă în conflictul cu tabăra condusă de actualul rector, Doru Tompea. Împreună cu peste 50 de foşti angajaţi ai universităţii, Niculescu a obţinut o sentinţă favorabilă a Tribunalului Giurgiu, sentinţă care obligă actuala conducere să-i reangajeze pe oponenţii lor, să-i repună în funcţii şi  să le plătească salariile neachitate în ultimii ani. Conform unor surse judiciare, suma pe care UPA ar trebui să o plătească grupului condus de Niculescu  este de aproximativ un milion de euro.

Deşi sentinţa poate fi atacată de actuala conducere, ea creează mari probleme taberei Tompea, deoarece survine într-un moment extrem de dificil pentru aceasta. Conform unor surse interne,  UPA aste aproape de colaps din punct de vedere financiar, din cauza datoriilor foarte mari pe care le are şi a scăderii drastice a veniturilor. Tot din cauza unor datorii, UPA a fost acţionată în judecată de Romtelecom şi de o firmă a consilierului PDL Gabriel Surdu, avînd şi alte restanţe financiare semnificative către furnizori de servicii şi utilităţi.

Preşedintele UPA, Sorin Bocancea, a confirmat atît existenţa sentinţei favorabile taberei Niculescu, cît şi a proceselor intentate de firma lui Gabriel Surdu şi Romtelecom . Bocancea a evitat să precizeze care este raportul dintre veniturile lunare ale UPA şi ratele pentru creditele contractate. Atitudinea sa evazivă este explicabilă, deoarece în ultima perioadă conducerea UPA a eşuat în  eforturile repetate de a obţine un nou credit bancar, prin care să echilibreze situaţia financiară a universităţii.

În acest context, dincolo de impactul asupra conflictului intern, sentinţa pro-Niculescu poate avea o influenţă  majoră în relaţiile dintre UPA şi creditorii săi, punînd astfel sub semnul întrebării atît viitorul taberei Tompea, cît şi al Universităţii ” Petre Andrei “.

 

Podgoreanul Isărescu şi năravurile pre-filoxerice

Deponenţi mioritici, dormiţi liniştiţi ! Mugur Isărescu, vivacele dinozaur din fruntea Băncii Naţionale, a rezolvat problemele sistemului bancar şi s-a apucat de viticultură. La Drăgăşani, desigur, patria tenişilor şi a vestitului vin omonim. Pînă aici, toate bune şi frumoase . Dacă tot se plictisea omul de numărat lingouri şi de jonglat cu cursul valutar, ce era să facă ? Să vadă filme horror cu cursul leu – dolar din ‘ 97 sau cu nenumăratele falimente de tip Bancorex, Banca Religiilor ş.a.m.d. ? Să se joace cu motoceii şi colanul de la ordinul ” Steaua României “, pînă crapă de ciudă deponenţii păgubiţi ori afaceriştii falimentaţi, prin grija arbitrului pieţei bancare ? Să tot refuze postul de prim-ministru, cu modestia specifică negustorilor care nu dau banca de sub fund pe scaunul de pe gard?

Mai bine, deci, că guvernatorul BNR iese pe deal, la aer curat, în loc să se nevrozeze în subsolul cu tezaur, tremurînd patriotic la gîndul unei noi evacuări în Rusia ( ptiu, ptiu, cruce de aur în depozit ! ). Mai ales că nici vinurile lu’ dom’ Mugurel nu-s rele, chit că mai au pînă la pretenţiile unui guvernator . Şi unde-s atunci năravurile pre-filoxerice ? Păi, nu în vin, ci pe lîngă el. Şi în special în ambalajul vinurilor livrate de guvernatorul BNR către, surpriză … BRD – Societe Generale.

În traducere, ar veni cam aşa : şeful arbitrilor din campionatul naţional de bănci vinde vin echipei Bank Club Cocoşul Papagalic. Păi, o fi cuşeră treaba asta, dom’ arbitru ? Nu se simte cumva buchetul cu iz de mucegai al conflictului de interese ? Sau o fi fost, de fapt, o donaţie pentru copiii însetaţi din Africa francofonă ? Ori, poate, era doar o “atenţie ” carpatină şi frăţească, menită să ajungă mai departe, la New York, ca să iasă madam Lagarde şefă la FMI ?

Cum e, nene Mugurele ? Limpezeşte-ne, nu ne lăsa în tescovina bănuielilor tulburi . Nu de alta, da’ ce te faci dacă-ţi vin la poartă şi celelalte bănci, cu camioanele, şi cer “marfă de care ştii matale, din spate, ca pentru BRD ” ?

Moaştele Sfîntului Premier Tehnocrat Călin Georgescu

sau Cine salvează iarăşi Patria

Ieri seara, TVR 1 ne-a prezentat,  in extenso şi la o oră de mare audienţă, moaştele unui sfînt în viaţă : Sfîntul Viitor Premier Tehnocrat Călin Georgescu. Fără să ştiu cine e invitatul plantat cu o pompă stîngace în cadru, i-am spus din prima amicului cu care mă uitam la televizor : ăsta e sigur ofiţer acoperit, mai degrabă de la SIE. Fiindcă avea mai toate datele după care recunoşti ofiţerii SIE prost instruiţi : autosuficienţă vizibilă, semi-mediocritate lustruită, neaoşism de simpozion, aroganţă abia mascată.

Cînd papagalii de la TVR i-au titrat, într-un tîrziu, numele şi funcţia, n-am mai avut multe îndoieli. Cînd l-am căutat pe internet n-am mai avut nici o îndoială, mai ales după ce l-am văzut cot la cot cu Dan Puric, noul Năică Ionescu al ortodoxiei laice, de partid şi de stat . Plus alţi patrioţi cu salarii babane, opere ceţoase şi pensii militare.

Rog diviziunea SRI pentru apărarea Constituţiei să consemneze exact : n-am nimic împotrivă, în principiu, ca un ofiţer acoperit să ajungă premier al României. Cu cîteva condiţii : ofiţerul să fie ofiţer, nu sinecurist perpetuu sau vidanjor de treburi murdare & private ; superiorii ofiţerului să fie şi ei ofiţeri, nu sinecurişti-şefi sau şefi de vidanjă pentru afaceri private ; şefii superiorilor ofiţerului să fie oameni de stat responsabili şi liberi în decizii, nu fantoşe legendate de serviciile de informaţii şi pilotate către funcţii din care, pardon de expresie, controlează serviciile de informaţii.

Probabil că inteligenşii ofiţeri care vor citi acest text vor rîde copios, înduioşaţi de atîta naivitate. Sau vor pufni, enervaţi de defetismul nepatriotic al autorului. Numai că, în ciuda patriotismului lor, ale cărui rezultate le trăim de 20 de ani, realitatea rămîne aceeaşi : cangrena românească nu se poate curăţa cu bisturie murdare sau boante. Şi nici cu doctori de paie, mînuiţi cu aţele străvezii ale magazionerilor patriotismului mult-prea-lateral cangrenat.

Bărănel Ghimpuţă contra Dihor Gandonin

Victorie, fraţi români ! La Chişinău, democraţia a învins ! Balaurul roşu comunist a fost răpus ! Drumul către Europa e de-acum liber ! Trăiască Dorin Chirtoacă ! Trăiască Alianţa pentru Integrare Europeană ! Do-rin, Do-rin !

Desigur, o hrincă de mămăligă uscată e mai bună decît scoarţa de copac. Un băietan semi-bălălău e mai bun decît un gardian în haine de popă. Ş.a.m.d. Dar cît e bună e tusea măgărească faţă de tuberculoză ? Merită oare imne de slavă, acatiste şi ruperi ale cămeşii de pe chept ? Nu cumva tusea măgărească e, dintotdeauna , antecamera tuberculozei ? Dacă nu credeţi, poate vă amintiţi  ce a urmat după anii de glorie ai Frontului Popular. Sau după legendarul guvern Sturza .

Ok, înţeleg, Chişinăul are primar democrat : turnaţi vin şi daţi găluşte . Aveţi însă grijă ce zeamă de varză beţi după. Fiindcă vestea proastă e aceeaşi . Aceeaşi ca acum 20 de ani, ca acum 10 ani, ca acum 4 ani, ca acum 2 ani, ca acum un an : tusea măgărească e antecamera tuberculozei. Şi nu trece nici cu vin, nici cu găluşte.