Aflu, de pe site-ul plagiatorului Dobaşu şi sub semnătura lui Răzvan Chiruţă, că aş avea un stil calomnios, dezagreabil şi murdar. Un om ferm ziaristul Chiruţă, nimic de zis. Mă miră un singur lucru : de ce oare nu mi-o fi spus toate astea în lungile discuţii telefonice pe care le-am avut în ultimii ani ? Bine, înţeleg că e un om sensibil, şi n-a putut să-mi spună asta nici cînd ne-am întîlnit faţă în faţă, la Bucureşti ori la Iaşi. Da măcar un mail puteai să-mi trimiţi, micule moralist…Poate mă căiam şi reveneam la dreapta credinţă.
Acum, dacă tot m-ai lăsat să ard în flăcările Gheenei, nu pot decît să-ţi urez drum bun alături de plagiatorul Dobaşu. Un ziarist curat, uscat şi agreabil. Apropo, i-o mai fi dat oare lui Dobre reportofonul ăla care nu ieşea la socoteală în 2000?
15 martie 2008 la 12:49 pm |
Chiruta vs. Daniel Condurache
Stimate domnule Lucian Postu,
Daca imi permiteti, cred ca sunteti excesiv in textul dvs. intitulat “Un mare caracter: Razvan Chiruta”. De ce spun asta? Pentru ca este un ziarist tanar si, chiar daca greseste, sper ca este recuperabil, si-ar putea reveni. Nu trebuie dezavuat un om doar pt ca a urmat o scoala proasta. Dupa cum stiu ca are si destule calitati, dl Razvan Chiruta ar putea incepe sa faca jurnalism de calitate. Ma mir ca nu vedeti ca dl Chiruta este absolventul “aripii Condurache” a scolii de jurnalism de la Iasi. Condurache stie sa scrie? Nu! Atunci cine sa o faca pt domnia-sa? Diversi oameni “scoliti” pe tarlaua proprie arendata lui de catre Andrei Hoisie si Dumitru Oprea, cu concursul “dezinteresat” al lui Iulian Popescu si al bibliotecarului emerit Dan Stoica.
Nici in privinta dlui Aurel Dobasu nu va impartasesc opinia. Culmea, il stiu ca pe un om de caracter. E adevarat, poate s-a schimbat, nu l-am mai vazut de multa vreme. Asa cum Florin Zamfirescu (tot din scoala Daniel Condurache, dar acesta pe veci irecuperabil) a introdus in “discutie” acel document masluit impotriva dvs., tot asa Chiruta nu-i decat o “pana” a uriasei vocatii de profesionist a lui Daniel Condurache. Credeti dvs. ca difera prin ceva opiniile lui Chiruta de cele ale lui Condurache in ceea ce va priveste? Ce-i vinovat Chiruta? De ce nu mergeti la cauza? Cauza o reprezinta faptul ca acesti baieti nu au avut alternativa si au fost siliti securistic sa urmeze lipsa de profesionalism a lui Daniel Condurache. De ce sa nu credem ca-si vor reveni? De ce sa-i lasam lui Daniel Condurache mosiile dobandite cu atata usurinta de la PCR, Secu’, Braier, Iulian Popescu, Hoisie si Oprea?
Inteligenta si non-partizanatul dvs ma fac sa sper ca ma veti ajuta sa-mi clarific niste nedumeriri.
Nu inteleg de ce atunci cand D. Condurache a fost concediat, dupa doar cateva luni de directorat general (functie care a fost special creata pt el la Monitorul/Ziarul de Iasi, in 1997, de catre Sorin Ovidiu Vantu si care nu a existat nici inainte si nici dupa plecarea lui), Florin Zamfirescu a ramas in redactie. De fapt, au ramas cu totii: si Lazescu, si Zamfirescu, si Dan Radu, si Hritac. Numai Condurache a fost dat afara. Cum a fost posibil? Atunci lectorul Andi Lazescu nu era tot finul profesorului D. Condurache? Cine l-a dat afara? De ce? Poate imi raspundeti la aceasta nedumerire.
Mai inainte, in 1991, Daniel Condurache a fost concediat de la conducerea Monitorului si a Opiniei Studentesti chiar de catre ucenicii sai: Andi Lazescu, Fl. Zamfirescu, T. Hritac, D. Radu, Cezar Caluschi. De ce a fost dat afara? Atunci Opinia Studenteasca si-a incetat aparitia si nu a mai iesit la lumina decat 11 ani mai tarziu, cand D. Condurache a dorit sa predea la Jurnalistica ieseana.
Poate vom afla de ce D. Condurache a fost numit, in anii 80, la conducerea Opiniei Studentesti de catre PCR, dupa ce a fost indepartat Liviu Antonesei. Sa faca ce? Ca nu stia sa scrie!
Cam tot in acei ani apare, ca persoana eficienta de sprijin, pe listele Securitatii gasite in biroul primului-secretar al PCR Iasi, Maria Ghitulica.
Ce ramane din maestrul lui Razvan Chiruta si Aurel Dobasu, daca la Politehnica lui Condurache i-au scris articolele Braier si Martinus, de la ziare si reviste a fost dat afara ca incompetent si n-a publicat vreo carte? Socrul Braier i-a lasat mostenire si conducerea catedrei de la UTI.
Sa fie posibila existenta unui mentor in Jurnalistica doar prin conjuncturi si sfori trase la momentul oportun? Credeti ca oamenii pot fi pacaliti in asa mare masura?
Daca Partidul si Sorin Ovidiu Vantu nu l-au putut mentine de 2 ori la suprafata, cum de a fost posibil ca Stoica, Iulian Popescu, Hoisie si Oprea sa fie atat de vigurosi si sa faca din el un maestru?
Daca Daniel Condurache are de la Sorin Ovidiu Vantu o tipografie si un post de radio, iar de la PCR si Secu’ are brandul Opinia Studenteasca (pe care, fiind atat de “competent”, l-a pierdut si a ramas numai Opinia, nefiind in stare sa-l inregistreze sub marca veche), daca are conducerea discretionara a Jurnalisticii iesene, a Cuzanet-ului si a Newsletter-ului (idee furata de la prof. Stelian Dumistracel), atunci cum sa nu-i fie devotati si cu creierele spalate in pozitie de drepti oameni ca Razvan Chiruta, Alex Savitescu, Adrian Hazaparu, Sandi Leonties, Violeta Cincu, George Onofrei si tot neamul lor de slugi care abia asteapta sa gaseasca ceva rotund si mare, boieros, pe care sa-l pupe cu nesat?
Dumneavoastra ce aveti, dle Postu? Un ziar pe un blog? De ce sa va citeasca opiniile corect, cand pot sa asculte indicatiile pretioase ale securistului Daniel Condurache – indicatii care, pentru ei, sunt atat de profitabile? Generatie noua, deprinderi vechi marca Daniel Condurache. Acolo-i buba, domnule Postu!
Cu stima,
Andrei Stipiuc,
prep. univ. “Al.I.Cuza”, Iasi
15 martie 2008 la 8:38 pm |
Stimate domn si dragi cititori,
Nu sint semnatarul comentariului de mai sus si nici adeptul comentariilor cu semnaturi false. As putea scrie si eu vrute si nevrute semnind cu oricare din numele asupra carora as dori sa planeze umbre, de oricare natura.
In ceea ce il priveste pe semnatarul comentariului, am sa demarez cit mai repede actiunile care se instituie in astfel de cazuri de inselaciune.
15 martie 2008 la 8:38 pm |
Sa ma mai semnez?
Andrei Stipiuc
15 martie 2008 la 11:32 pm |
Domnule Lucian Postu,
Va rog inca o data fie sa stergeti primul comentariu, fie sa imi publicati propriile comentarii, intrucit prima reactie a fost semnata fraudulos in numele meu.
Va multumesc!
Andrei Stipiuc
16 martie 2008 la 8:02 am |
Ketchup
17 martie 2008 la 12:02 pm |
Initial, n-as fi vrut sa iti scriu aici. Cum mi-am pierdut cumpatul la telefon, ma vad nevoit sa iti explic pe acest blog.
Asadar, nu ti-am spus nimic pina acum doua saptamini, deoarece pina acum doua saptamini mai credeam – impotriva tuturor – in tine. Nu am fost ipocrit. Te-am aparat cind toti ceilalti te injurau, ti-am luat partea, cu sinceritate, inclusiv pe site-ul “plagiatorului” Dobasu. O stii prea bine si poate fi verificat.
M-am cait insa atunci cind am citit mizeria pe care ai scris-o despre Savitescu. Inteleg sa acuzi pe unul ca fura, ca e un ticalos, ca face, ca drege. Ai un razboi cu el, treaba ta, exprima-te cum crezi. Dar sa te iei de mama lui? O femeie pe care o cunosc de peste zece ani si caruia, eu personal cel putin, n-am nimic a-i reprosa. Asta nu pot accepta. Ti-am trecut multe cu vederea, dar asta a fost prea mult.
Ai pierdut unul dintre oamenii care te-au sustinut cu adevarat.
Razvan
17 martie 2008 la 1:37 pm |
pentru Răzvan :
Amice, articolul la care faci referire a apărut nu “acum două săptămîni”, ci pe 14 ianuarie. Iar teribilul pasaj care te-a bulversat ireversibil e următorul :
“A tacut Alex Savitescu, marele moralist din “Suplimentul de cultura”. Dar la ce te-ai putea astepta de la fiul conformist al unei foste sefe de la Radio Iasi, fiu care banuie ca ar putea avea surprize legate de trecutul propriei mame ? ”
În 1995, madam tovarăşa Savitescu, şefă la Radio Iaşi, a refuzat să difuzeze un interviu cu membrii grupului Ilaşcu, deşi cei patru se aflau în închisoare şi nu aveau multe căi de comunicare cu exteriorul. Tocmai de aceea, cei patru deţinuţi m-au rugat să transmit rugămintea lor ca interviul să fie difuzat de Radio Iaşi. Era singurul radio românesc care ajungea zilnic în celulele lor…
Cu toate astea, madam tovarăşa Savitescu a refuzat să difuzeze interviul. Şi a devenit pentru mine un rebut uman, profesional şi românesc. Aluzia mea la tovarăşa activistă mi se pare chiar ultra-blîndă. Astfel de reptile merită un loc de frunte pe lista ruşinii post-decembriste.
Îţi urez, deci, mult succes alături de famiglia Savitescu, mama & fiul. Plus plagiatorul şi producătorul de bale anonime Dobaşu.
17 martie 2008 la 2:25 pm |
O fi fost pe 14 ianuarie, dar eu am aflat abia acum vreo doua saptamini. Imi cer scuze ca nu citesc Flacara Iasului zilnic.
Cit despre fraza respectiva, m-a deranjat faptul ca tu acuzi niste lucruri pe care doar le presupui. “fiu care banuie ca ar putea avea surprize legate de trecutul propriei mame ?”, scrii tu. De unde stii tu ce gindeste Savitescu? Asta n-am inteles. Asta m-a enervat.
In fine,
Razvan
17 martie 2008 la 3:55 pm |
pt Răzvan:
Initial, ziceai că te-a deranjat faptul că m-am “luat” de mama pretenului tău. Inteleg că te-ai lămurit cine e mămica în cauză şi acum ai alt motiv de enervare. Desi n-ar strica sa fii mai consecvent, îti raspund si la asta, sperind ca mai ai sanse sa gindesti singur: cam ce-ar putea gîndi un fiu mediocru ca Savitescu, adus la Jurnalism de Condurache, după ce tatăl Savitescu, coleg la “Poli” cu marele “boier”, a vorbit cindva cu mama Savitescu pt ca Vanda Condurache sa ajunga la Radio&TV Iasi ? Iar “boierul ” Condorache a întors apoi serviciul, luindu-l pe fiul Savitescu sub aripa lui siciliana?
In final, inteleg ca n-ai nimic de obiectat la portretul reptilei-mame Savitescu …E un inceput.
17 martie 2008 la 4:40 pm |
Deja ai intrecut orice limita. Acestea sint ultimele cuvinte pe care ti le voi mai adresa vreodata de acum incolo.
Razvan
17 martie 2008 la 7:36 pm |
Deci, ma scuzati pentru comentariul anterior. Ce am vrut sa spun de fapt nu a fost Ketchup, ci mult mai firescul Mustar.