Pestelca e un şorţ pe care îl poartă, la cîmp şi în bucătărie, femeile de la ţară. Iar senatoarea pestelcilor tinde să devină nimeni alta decît speranţa fomenină a pedelismului ieşean, leoaica de plastilină şi foliculină, Mihaelaaa Popaaa !
De ce ? Păi, dacă jupînii de la Bucureşti ai partidului îţi propun, de două ori, şefia filialei ieşene ( o dată în vară, a doua oară în iarnă, după alegeri ), iar tu te dai, îmbujorată, la o parte, nu se cheamă că degeaba mai faci gălăgie anti – Cîrlan ?
Nu înseamnă asta că eşti doar o cotcodăcitoare de doi lei, care face numai fente şi gălăgie, da’ ouă – nema ?
De, cînd ai în cuibar traseişti pesedisto-sereişti reciclaţi, de mîna a şaptea, ca Gabi Popescu, de unde oo ori creier ?
Eu zic, lele Mihaelă, să te laşi mai bine de politică, să-ţi pui o pestelcă şi să-i ceri voie lu’ Cîrlan ca să te lese oleacă la cuptoru’ lui, cît rumeneşti nişte poale-n brîu. Că la asta, după cum zice Cezar Preda, te pricepi aproape ca Leana lu’ nea Băse.
