După ce s-a chinuit din greu să semene cu o jucărie ieftină de tipul “transformer” (euro-parlamentar – primar – senator – euro-parlamentar – Batman – Bruslea-cel-voinic-şi-funcţiile-de-aur ), Dumitru Oprea îşi mai bate un cui la propriul sicriu politic. Cum ? Anunţînd, pe blogul din dotare, în mirobolantul stil de-acum celebru, că nu susţine demersul prin care deputatul PD-L Marius Spînu strînge semnături împotriva noului mausoleu de 10 milioane de euro marca ( pardon de expresie…) Simirad.
De ce e ultra-penibil fostul rector ? Fiindcă demersul lui Spînu e moral, logic,de bun simţ, popular etc. Şi aduce puncte importante partidului, tocmai înainte de alegerile euro-parlamentare şi în anul alegerilor prezidenţiale. Şi, în plus : crează disensiuni în PSD Iaşi şi blochează ascensiunea în CJ a unui bolovan jenant pentru PD-L Iaşi, dar cumătru cu Cîrlan ( Ţambalică Şerban, pardon de expresie ).
E drept, demersul lui Spînu are şi un singur defect, uriaş : nu face cartofi prăjiţi. Cred însă că Oprea putea face abstracţie de acest neajuns, amintindu-şi de anii în care Spînu a fost un Sancho Panza mult prea răbdător pentru un don Quichotte ultra-bizar şi mega-mofturos.
Dincolo de această cestiune personală, rămîne o întrebare cît casa: de ce boicotează Oprea o acţiune care aduce puncte sigure partidului său ? Se teme aşa de tare de Simirad ? Are iar un plan genial, de genul ” să ne scărpinăm după cap cu degetele de la picioare” ? Răspunde unor sugestii umbroase ?
Oricum ar fi, concluzia e cea veche : Oprea şi politica – ca baba şi mitraliera. Rămîne de stabilit doar calibrul…
