Marele patriot basarabean Iurie Roşca e, de cîteva zile, vice-prim-ministru al Republicii Moldova. Responsabil de poliţie, armată, justiţie şi, probabil, serviciul de informaţii . Vă amintesc : guvernul în cauză e comunist şi violent anti-românesc . Şi a reprimat prin crime abominabile o revoltă clocită tot în laboratoarele puterii neo-staliniste.
Cu riscul de a deveni plictisitor, vă re-amintesc : Iurie Roşca e marele romîn cu care se pupau de zor, pînă mai an, doi mari ieşeni : deputatul PDL Petru Movilă şi senatoarea, tot PDL, Mihaela Popa. Deşi i-am tras de mînecă, şi public, şi privat, cei doi bovini democraţi şi liberali şi-au văzut nestingheriţi de ieslea lor, legitimînd cu idioţenie şi inconştienţă un vînzător bălos al suferinţei basarabene.
După această ultimă dovadă a jegului moral, gros de o palmă, al celui cu care se mozoleau aprig, ar fi o naivitate să aşteptăm de la prietenii prostituatului Roşca vreun regret public, fie el cît de mic, ori vreo scuză, fie ea şi formală. Şi madama Popa, şi trogloditul Movilă ştiu o regulă de aur : nesimţirea cruntă e mama supravieţuirii politice.
Iată de ce nici madam Popa nu e tratată în public ca o oaie încălţată, nici lingurarul Movilă ca un bou bălţat. Cînd nesimţirea e o regulă, excesul în materie e aproape o virtute.
Apropo de Roşca şi de prea îndelunga lui susţinere de la Bucureşti : aţ i auzit de vreo demisie ori de vreo demitere prin diplomaţie, ori prin minunatele noastre servicii de informaţii ? În ţara rahatului cu papion, piramida putorii e mai solidă decît moştenirea faraonilor.
