Gheorghe Nichita sau porcul zburător

      Car’ va s’ zică : 

- Mona Muscă a scris două note informative benigne şi a fost decretată, cu sfîntă mînie instituţională, japiţă securistă şi pacoste a clasei politice ;  cohortele de cuvioşi ai politicii şi presei romăne au scuipat-o cu sîrg, ca pe o stricată ce era, iar  retragerea din viaţa publică a scăpat-o, razant, de o lapidare rituală, ca la carte ;

- despre primarul PSD al Iaşului, Gheoghe Nichita , acelaşi CNSAS , care a decapitat-o social pe securista oribilă de care pomeneam, ne spune următoarele : a scris pentru Securitate, ani la rînd, note informative despre X, Y, Z ş.a.m.d. ; a avut nume conspirativ, dar a fost băiat bun, scriind despre succesele şahistice şi filatelistice ale  colegilor şi cunoscuţilor ;

- actul de spălare a lui Nichita de către CNSAS apare la un an după ce s-a cerut verificarea candidatului PSD pentru primăria Iaşului ; alegerile sînt ca şi uitate, iar fostul informator ” Mihai” e din nou primar .

  Întrebări :

- dacă Mona Muscă a fost declarată slugă toxică  a Securităţii, pe baza a două note benigne, cum dracu’ de  Nichita e, în schimb, numai bun de mitropolit ?

- de ce nu sînt făcute publice şi numeroasele note informative ale lui “Mihai” Nichita ?

- de vreme ce însuşi premarele recunoaşte că şi-a depus dosarul pentru a intra în Securitate, e cineva atît de prost, încît să creadă că securiştii au acceptat, ani în şir, note informative despre bostanii din Dorohoi ?

- dacă e normal ca  Gigi “Mihai” Nichita să aibă obrazul gros, ca de şoric nesimţit, cît de rîme sînt cei care acceptă o asemenea golănie porcească  a CNSAS ?

   Pentru cititorii treziţi azi la realitate, re-amintesc :

   Securitatea a fost poliţia politică a regimului comunist, regim declarat oficial ca ” ilegitim şi criminal ” de către Preşedinţia României.

Costel Aprosteliţei coboară din copac

    În timp ce şeful şi cumătrul său, Buhăilă Scroforad, se suie din greu în copac, sensei Costel Aprosteliţei se joacă de-a omul şi face eforturi să coboare din baobab, crezînd că crevata şi lencruzăru sînt de-ajuns ca să facă dintr-un paznic bătăuş – vice-preşedinte de consiliu judeţean.

   Astfel, încîntat la culme de vorbirea cvasi-articulată, Prostel Aghiogăriţei s-a achitat din nou de rolul de cel mai bun prieten al omului care l-a hrănit, lansînd o salvă de lătrături băloase înspre cel mai recent inamic al stapînului său. Povestindu-ne, adică mîrîind cu colţii la vedere, ce om de nimica ar fi contestatarul jupînului Scroforad.

     Apoi, sărmane Prostel, dacă bătăuşi penali de-alde tine au ajuns să dea lecţii de morală, înseamnă că chiar vine cutremuru’ cel mare…  Păi, bine, măi, frezorache flauşat, nu erai tu derectoru’ ăla de firmă de pază care, beat ca porcul, în mijlocul oraşului, se uşura urlînd, suit pe capota maşinii de intervenţie, împreună cu Mudor Mucose, pe atunci sluga rajachistă a lui Gigi Ciuchita ? Oare firma concorentă care v-a filmat pe amîndoi o mai fi păstrînd minunatele imagini ? Aud ?

   Nu eşti tu, sărmane Prostel, singurul agent de pază de la National Protguard care a picat la testul psihologic pentru proşti? Ă ?   

   Deci, agent de pază Prostel, ne-am înţeles … ? Regruparea în baobab, pînă la noi ordine. Pînă nu pun pe tapet dosarul cu tehnica ilegală de ascultare. Ups… Penal dosar…

Simirad sau povestea porcului

    Hîtru, ca o oală cu chişleag uitată după sobă, bovino-suinul din fruntea giudeţului îşi apără ca pe toloacă noua obsesie megalomană : coteţ de lux pentru slănina lui revărsată. Plus comisioanele, of course.

    Zice suinache : el, Buhăilă Scroforad, ar fi Harap Alb, iar  duşmanul care-i contestă proiectul de miliarde – Spînul cel rău. 

  Auzi, moş Scrofane, cred c-ai greşit filmul : eşti personajul principal din ” Povestea porcului”. Dar în varianta nouă, cu suitul în copac.

  Hai asomare !

Oprea, jenant din nou. Sau bizar?

     După ce s-a chinuit din greu să semene cu o jucărie ieftină de tipul “transformer” (euro-parlamentar – primar – senator – euro-parlamentar – Batman – Bruslea-cel-voinic-şi-funcţiile-de-aur ), Dumitru Oprea îşi mai bate un cui la propriul sicriu politic. Cum ? Anunţînd, pe blogul din dotare, în mirobolantul stil de-acum celebru, că nu susţine demersul prin care deputatul PD-L Marius Spînu strînge semnături împotriva  noului mausoleu de 10 milioane de euro marca ( pardon de expresie…) Simirad.

     De ce e ultra-penibil fostul rector ? Fiindcă demersul lui Spînu e moral, logic,de bun simţ, popular etc. Şi aduce puncte importante partidului, tocmai înainte de alegerile euro-parlamentare şi în anul alegerilor prezidenţiale.  Şi, în plus : crează disensiuni în PSD Iaşi şi blochează ascensiunea în CJ a unui bolovan jenant pentru PD-L Iaşi, dar cumătru cu Cîrlan ( Ţambalică Şerban, pardon de expresie ).

    E drept, demersul lui Spînu are şi un singur defect, uriaş : nu face cartofi  prăjiţi. Cred însă că Oprea putea face abstracţie de acest neajuns, amintindu-şi de anii în care Spînu a fost un Sancho Panza mult prea răbdător pentru un don Quichotte ultra-bizar şi mega-mofturos.

    Dincolo de această cestiune personală, rămîne o întrebare cît casa: de ce boicotează Oprea o acţiune care aduce puncte sigure partidului său ? Se teme aşa de tare de Simirad ? Are iar un plan genial, de genul ” să ne scărpinăm după cap cu degetele de la picioare” ?  Răspunde unor sugestii umbroase ?  

   Oricum ar fi, concluzia e cea veche : Oprea şi politica – ca baba şi mitraliera. Rămîne de stabilit doar calibrul…

Molima Astărăstoaie

     Da, e vorba de prezidentu’  nesimţit al colegiului semi-călăilor feudali, tăticu’ iubitor al  holerei în halat alb, rectoru’  îndulcitor al universităţii fecalifere de omucid legal şi organizat, jupînul tupeist al comisiei prezidenţiale de reformă prin ornare a  tuberculozei cu stetoscop, marele dialogator social al rahatului-praf şi măiestrul realizator de emisiuni tv zoologice şi de împăiere a pîntecăraiei medicale.

    Fiind doctor de morţi, această mortăciune morală n-are nici o apăsare şi nici o ruşine să apere pînă în pînzele negre molima animalică, dar cu chip de oameni,  care sufocă de atîţia ani sănătatea şi viitorul românilor. Cu creierul formolizat şi cu obrazul porcificat, acest strigoi piţigăiat nu e nici măcar om. E vîrful purulent,  îmbrobodit în dantelă putredă, al molimei pe care o apără aşa cum ştie el : cu rîvna mecanică şi alienată a unui vîrf de furuncul supra- infectat. Care ştie că nu poate supravieţui fără infecţia generalizată pe care o păstoreşte.

    Şi fiincă această infecţie trebuie să poarte un nume, i s-a spus molima Astărăstoaie.

Senatoarea pestelcilor

    Pestelca  e un şorţ pe care îl poartă, la cîmp şi în bucătărie, femeile de la ţară. Iar senatoarea pestelcilor tinde  să devină nimeni alta decît speranţa fomenină a pedelismului ieşean, leoaica de plastilină şi foliculină, Mihaelaaa Popaaa !

     De ce ? Păi, dacă jupînii de la Bucureşti ai partidului îţi propun, de două ori,  şefia filialei ieşene ( o dată în vară, a doua oară în iarnă, după alegeri ), iar tu te dai, îmbujorată, la o parte, nu se cheamă că degeaba mai faci gălăgie anti – Cîrlan ?

     Nu înseamnă asta că eşti doar o cotcodăcitoare de doi lei, care face numai fente şi gălăgie, da’ ouă – nema ?

     De, cînd ai în cuibar  traseişti pesedisto-sereişti reciclaţi, de mîna a şaptea, ca Gabi Popescu, de unde oo ori creier ? 

     Eu zic, lele Mihaelă, să te laşi mai bine de politică, să-ţi pui o pestelcă şi să-i ceri voie lu’  Cîrlan ca să te lese oleacă la cuptoru’ lui, cît rumeneşti nişte poale-n brîu.  Că la asta, după cum zice Cezar Preda,  te pricepi aproape ca Leana lu’ nea Băse.

Am 2440 de voturi . La alegerile pentru Senatul României

     Recunosc, fără nici o problemă :  nu mă aşteptam, nici pe departe, să primesc atîtea voturi.  M-am hotărît cu trei zile înainte de data limită.  M-am înscris în grabă, în ultima zi . Am intrat în campanie cu un singur scop, asumat public : să le dau peste nas lighioanelor politice şi să-i încurc pe paraziţii penali de teapa lui Fenechiu, Movilă, Dobre ş.a.m.d.

    Am fost aproape singur în această campanie, în care n-am rămas pe asfaltul Iaşului, ci m-am dus, cît am putut, pe coclaurile satelor. Acolo unde s-au ascuns, printre tufari, marii politicieni  din specia  ” Varujanul de chirpici “.

      N-am avut nici bani de aruncat, nici maşină la dispoziţie, nici şofer, nici pomeni de împărţit. Aşa că m-am prezentat în faţa oamenilor din colegiul 1 senatorial Iaşi  cu ce-am putut : două foi volante, o cuvîntare şi un spot la Radio Iaşi, patru apariţii la TVR Iaşi. Atît. Plus puţină inteligenţă

      Apariţiile la Radio Iaşi şi la TVR Iaşi au fost gratuite, conform legii. Spotul de la Radio Iaşi a fost difuzat doar în ultima săptămînă de campanie . Si cenzurat pe ici, pe colo, prin punctele esentiale.Cea de-a doua foaie volantă a fost împărţită în ultimele două zile. Asta e : cînd n-ai nici bani, nici relaţii, te mulţumeşti cu ce ai .

     În aceste condiţii, şi ţinînd cont de faptul că nu voturile au fost scopul meu principal, aş fi fost mai mult decît mulţumit dacă obţineam 200-300 de voturi. Am fost însă absolut surprins  cînd am văzut cifrele publicate de Biroul Electoral : 2440 de oameni din satele ieşene au fost de acord că principala urgenţă a României e curăţarea de gunoaie a clasei politice.

    Am ieşit pe locul 4, după cei trei “şalăi”  ( de la PNL, PSD-PC şi PD-L ), dar cu un număr dublu de voturi faţă de candidatul PRM. Într-un colegiu în care a cîştigat ministrul penelist al economiei şi finanţelor. Iar ceilalţi doi “şalăi” sînt un fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, fost consilier prezidenţial şi fost ambasador ( PSD-PC) şi un fost şef al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate ( PD-L ).

    Ştiu că prea puţini dintre votanţii mei au acces la Internet. Aşa că o să le mulţumesc pentru încredere la ei acasă, printre noroaiele în care i-au ţinut, 18 ani, actualii politicieni ai României.

     Şi tot acolo, pe uliţele lor ne-pietruite şi ne-asfaltate, o să le mai spun ceva : aşa cum eu nu m-am aşteptat ca ei să mă voteze, probabil că nici ei nu se aşteaptă ca ziaristul acela de la Iaşi să-şi mai aducă aminte de ei . La cîţi şmecheri au văzut în ultimii ani, nu-i de mirare dacă gîndesc aşa.

     Însă, dacă ei au reuşit să mă surprindă, cu voturile lor, înseamnă că şi eu sînt dator să-i surprind. Şi să nu uit de ei.  Promit.

Cenzură porcească la Radio Iaşi. Din nou

    Vineri, la prînz, am descoperit o nouă probă de cenzură porcească la Radio Iaşi : din înregistrarea pe care am făcut-o, în calitate de candidat ecologist pentru alegerile parlamentare, a fost tăiat mîrlăneşte un fragment. În care nu erau nici îndemnuri la crimă, nici la rasism, violenţă ori xenofobie.

   Tot vineri la prînz, redactorul Constantin Ilie s-a arătat surprins şi indignat în legătură cu această mostră stupidă şi băloasă de cenzură. A promis că face unele “cercetări” interne şi că apoi îmi dă un telefon. Nu m-a sunat pînă azi ( acum e ora 10 ) , deşi au trecut aproape trei zile.

   Dacă reptilele slinoase care comandă sau fac asemenea jegoşenii la Radio Iaşi cred că scapă uşor, se înşală. Vor da socoteală şi la CNA. şi în faţa conducerii SRR, şi în justiţie. Fiţi sigure de asta, sărmane tîrîtoare hertziene…

 

       Update ( adică noutăţi de ultimă oră ) :

    Mninune dumnezăiască, sau coincidenţă teribelă : la cîteva minuturi după ce am publicat comentariul de mai sus , primesc şi telefonul radio-ieşesc pe care îl aşteptam, amuzat, de trii dzîle ! Şi ce aflu ? C-a căzut curentu’, soro, taman cînd  se difuza fragmentul în care eu vorbeam  ( coincidenţă teribelă … ) despre ziariştii care tac şi înghit la radioul plătit din banii noştri…

   Măi, limbrici hertzieni , găsiţi şi voi o iesplicaţie mai puţin penibilă. În instanţă, vă garantez că nu ţine cu debiloşenii din astea.

” Dresură de flutur” . Azi, la ora 17, la TVR Iaşi

 

        Dacă vreţi să vedeţi de ce un fost ministru nu e un Flutur aşa de mare, cum cred unii…

         … şi de ce preşedintele CJ Suceava striga nervos, în studioul TVR Iaşi, la sfîrşitul emisiunii…

         …uitaţi-vă azi la o emisiune interesantă. La ora 17, la TVR Iaşi.

Simbrirad şi fiul – buhaiul pesedist şi ghiţălul liberal. Plus Secu

     Costică Simbrirad,  buhaiul din fruntea judeţului, e pesedist. Şi traseist politic. Mai întîi s-a vopsit PAC-ist. Aşa a ajuns buhaiul, dintr-un profesoraş pîrlit, vătaf al tîrgului.  Pe urmă s-a tărcat moldovenist, ca să se suie scroafa de-a binelea în copac şi să ajungă plăvanul din Ghireni şi şef de partid. În 2000, a scuipat pe acordul semnat cu liberalii şi a candidat alături de ţărăniştii din răposata Convenţie Democrată . Pe urmă, pesediştii l-au strîns de oo cu dosarele penale din primărie şi l-au adus în ograda lor, apoi l-au trimis la dracu-n praznic, hambasadoru’ nulii, în Buba, la Fidel Castron .

     Buhaiul Simbrirad e, deci, pesedist. Dar face campanie electorală, pe faţă, pentru un liberal : ghiţălul lui cel mezin, Lucică-minte-mică. 

    Că buhaiul Costică e obişnuit cu dosu-n două luntri, nu-i o noutate. Dar cum de stau pesediştii, ca proştii, şi rabdă în tăcere copita cu care îi pocneşte, drept în faţă, bovina din Ghireni ?

    Mister… ?

    Explicaţii ar cam fi. Prima : cel care i-a oferit pe tavă buhaiului Simbrirad funcţia de la giudeţ a fost taman jupînul pesedist Gigi Ciuchita. Ca să scape de buhaiul şantajist, care îl ameninţa că, dacă nu primeşte şefia de la Consiliul Judeţean, candidează la primărie şi-i strică lui Gigi Robinet socotelile cu re-alegerea ca şef al tîrgului.

    Ca să-l proptească pe buhaiul Costică în fruntea judeţului, Ciuchita l-a dat la o parte pe nea Fleaşcăr, bătrînul plotoner pesedist, deşi prostănacul-şef Mircea  Geană se întreba, în public, dacă buhaiul Simbrirad mai e pesedist ori ba!  Acum, primarul Ciuchita are bomba în braţe. Şi-a rezolvat problema personală din primăvară, dar pesediştii îl întreabă acum, din ce în ce mai nervoşi: de ce l-a alungat pe nea Fleaşcăr? Ca să aducă în capul mesei un buhai trădător, nesimţit şi pălit de streche ? Acu’ să te vedem, Ciuchita, cu mortu-n casă şi buhaiu-n coaste …

    Şi mai e o iesplicaţie : Secu. Nu mănăstirea, ci organul ăla comunist şi represiv, cu urechi mari şi ochi cît ceapa. Securitatea, adică, tovarăşi mai recenţi. Păi, cine şi-a făcut din casa proprie gazdă de securişti ? Nu buhaiul Simbrirad ? Cine a vrut să se facă securist, da’ n-a ajuns decăt turnător ? Nu primarul Ciuchita ? Cine e derector în prefectură şi eminenţă kknie a liberalilor fenechişti ? Nu fostul securist Timberiu Semi-om ?

   Aţi pricepit acu’ de ce se candidează pe el, dar cu blană liberală, fiul pesedistului Simbrirad ? De ce îl sprijină pe ghiţălul liberal buhaiul pesedist,  pe faţă şi împotriva partidului ? Şi de ce primarul Ciuchita se face că se enervează, dar numai de ochii fraierilor ? De, cînd eşti la belciugul securiştilor băloşi, e greu să mai fii om… Ajungi cîrpă de şters pe jos.

   Noapte bună, deci, sărmani pesedişti. Securitatea pensionată lucrează pentru cine trebuie. Somn uşor !