Traducătorii, adică un fel de leviți

13 mai 2020

se dedică domnului traducător și levit C. D. Zeletin, om mort și spirit viu

Întîmplarea ( fericită, de data asta ) face ca la începutul întîlnirilor mele mai profunde cu cuvintele scrise să fie și o mică bijuterie dublă : ediția bilingvă și bibliofilă din ” Florile răului „, îngrijită de Romulus Vulpescu.

În mod normal, înainte și după numele celui care a făcut posibilă această carte, ar trebui să pomenesc numele celui care mi-a pus-o în mîini și în creier :  profesorul meu ” de română ” , de estetică, de gîndire și de multe altele. Din micul oraș Huși. Dar fiindcă acel om, mort mult prea devreme, m-a făcut posibil și pe mine, ca om trăitor în zodia lui Ghilgameș, n-am să-l pomenesc acum. Sînt duhuri care au vremea lor pentru a fi pomenite.

Care e povestea cu acea ediție românească din ” Florile răului ” ? Era o bijuterie dublă fiindcă, mai întîi, avea paginile din foiță subțire, ca de țigară, și copertă frumoasă, pe care ( fiindcă ruginesc ), nu mi-o mai aduc aminte. Dar bijuteria adevărată era cea mai puțin vizibilă : acea carte conținea, în paralel, pe lîngă versiunile originale ale fiecărui poem baudelairian, toate traducerile românești pe care alcătuitorul volumului le socotise relevante.

Adică, pe scurt, un mic curs de traductologie implicită.

E drept, am înțeles ceva mai tîrziu, pe deplin, că traducătorul nu e doar un calculator mecanico-literar, care transformă inch-ii în metri și livrele în kilograme. Dar acea carte, editată în ultimii ani pseudo-normali ai comunismului ceaușist, a fost un reper pe care l-am înțeles, întrutotul, abia după ceva vreme.

Ce vroiam să spun, de fapt, cu acest episod melancolic ? Tocmai mi-am dat seama că, de fapt, breasla traducătorilor e mult mai extinsă decît am crede. Și mult mai importantă decît ne pare. Moise, Buda, Pitagora, Arhimede, rabi Ieșua din Nazaret, Lao Țî, Al-Horezmi, Shakespeare, da Vinci, Copernic, Bach, Newton, Kant, lordul Kelvin, Einstein, Bohr, Brîncuși, Sviatoslav Richter, Amalia Rodriguez, Tarkovski, Plisețkaia, Gheorghe Zamfir, Martha Argerich, Robert Duvall, Pink. Da, Pink. Sau Sting. Da, ascultați cum îl traduce Sting pe John Dowland, cel de acum sute de ani ( mai profund decît sute de muzicieni în frac ), și pe urmă mai vorbim.

Aceia precum cei amintiți asta fac : traduc din limba universală, pe înțelesul nostru. Sau pe înțelesurile noastre. Dacă vi se pare că-i puțin lucru, ori că asta nu-i treabă de levit, sau că podurile și punțile nu-s alt fel de zidărie, mai puțin văzută, vă zic doar atît : pe podul din Aveuglenon / stă, orb, un oximoron, / dansînd, noaptea, charleston.

Poate că n-are sens. Dar un traducător bun ar putea găsi unul.

Despre ce cîntă mierla

28 aprilie 2020

o dimineață cu înțelesuri cumva eline

Mierlă tre’ să fie, ca mai în fiecare dimineață. Dintre copacii de lîngă biserica masivă. E liniște, aerul e răcoros și gol, mașinile încă n-au început să vuiască. Mierla, sau ce-o fi ea, umple aerul și liniștea cu sunetele curate și aproape neverosimile, la doi pași de biserica masivă, mînjită din plin cu vopsea maronie, blocurile mici, obosite, urîte, și asfaltul ca un pămînt bolnav, scurs din craterul unui craniu comun.

Da, sunetele păsării se aud ca-ntr-o tăcere de la începutul lumii. Oricît ar suna asta de siropos. Dar așa sună. Nu știi ce spune pasărea cu sunetele ei. Ori dacă spune ceva. Dar sunetele frumoase care umplu aerul și liniștea , cumva neverosimile, au în ele o dezinvoltură aproape terapeutică. Un fel de siguranță vecină cu principiul al doilea al termodinamicii. Dar invers, înspre celălalt capăt, luminos.

Și, în timp ce pasărea cîntă, cu sunete pe care nu le înțelegi, îți dai seama că la fel e și cu arta pe care oamenii n-o înțeleg, sau n-o înțeleg cu totul. Dar le place. O terapie implicită și nelămurită, dar cu efect clar. Și benefic.

Și în timp ce scrii îți dai seama că asta e valabil și pentru oameni. Oamenii pe care nu-i înțelegi, sau nu-i înțelegi pîn’ la capăt, dar au un efect bun asupra altora. La fel ca pasărea care cîntă dintre copaci, lîngă biserica masivă, vopsită maroniu.

Probabil că ziua n-o să fie neapărat mai bună, după întîlnirea cu sunetele păsării și înțelesurile trezite de ele. Dar ceva e sigur : chiar dacă ar fi ultima zi printre blocuri urîte, gaz de eșapament și biserici maronii, o gură de aer de la începuturile lumii ajută. Chiar dacă nu știi foarte precis la ce.

O dimineață cu umbra lui Isus

25 aprilie 2020

Citește restul acestei intrări »

Baleada lu’ domnu’ dizident, rezistent cultural & far moral Michel Șora de Pauker y Iliescou

16 octombrie 2019

Domnu’ Șora, domnu’ Șora,
Ești idolu’ tuturora !
Ești supremul inorog,
Din Vișeu la Krivoi Rog.
Ești abil precum Ulise,
Știi mișcarea din culise,
Iar vestala-ți, ea, Luiza,
E ca zeaua Artemiza
Și bagă în dușmani criza.

O, tu, vajnic rezistent,
În pod și fără curent,
Priponit de Pauker, reaua
( Da’ Dej i-a făcut beleaua ).
Prigonit cum nimeni altul,
Ești mai tare ca bazaltul
Și mai curat precum spirtul,
Mai aromăcios ca mirtul
Și mai elevat moral
Ca un Comitet Central.

Șterge-ți ochii, nu mai plînge,
A fost grea învinuirea, fără reazem, fără font,
Răii vor plăti cu sînge,
Iar eMag – direct în cont.

baleada lu’ domnu’ far & reper moral Michel Șora,
culeasă din satul Dosenii Biluntry sur Mere, comuna din Paris, gubernia mentală Bas-Rumînistan

Bifatorii lui Goma, sau QED

1 octombrie 2019

despre stegarii relaxați ai gherilei moral-esteticești

Precum am povestit recent ( https://www.7iasi.ro/paul-goma-la-filit-umbra-unui-urias-in-bilciul-esteticiunilor/ ), am reușit anu’ ăsta, după ceva ani de insistențe, să obțin un lucru aparent banal : ca Paul Goma să fie prezent la FILIT, fie și numai cu numele. Da, în Rrromînica hiroshimică a anului 2019, Paul Goma e încă, mult prea mult, un nume pentru a cărui prezență / acceptare trebuie depuse eforturi serioase.

Moderatorul evenimentului principal dedicat lui Goma va fi Bogdan Crețu, director de institut filologic ieșean al academiei romîneze, iar invitații lui vor fi Flori Bălănescu, reprezentanta legală a lui Goma în Romînia, și ziaristul Viorel Ilișoi, autor al unor articole despre scriitorul ce va fi evocat la FILIT.

Azi e 1 octombrie, e deja după-amiază , iar mîine vor fi cele două evenimente de la FILIT dedicate lui Paul Goma. Pînă a începe să scriu acest text, Bogdan Crețu afișase pe pagina lui de FB, recent, postări despre un text licențios & violent al răposatului autor roman Catullus, despre Emil Brumaru, despre Frankestein sau despre o capră neagră. Viorel Ilișoi – despre prăjituri excelente, despre cortul FILIT sau despre poezia lui, din care va citi la FILIT. Flori Bălănescu – despre I.D. Sîrbu sau despre marii critici literari romînezi și pupilele lor.

Nici unul dintre cei trei corifei gomiști n-a anunțat pînă la ora asta, public, pe paginile FB din dotare, evenimentul Goma pe care îl vor prezida mîine

QED.

Desigur, ca om mic și rău ce sînt, ignor malefic existența unei rețele clandestine de comunicare gomistă, prin care cei trei corifei au anunțat deja miile de fani. Fani crețo-bălănesco-ilișoici, evident, care mîine vor deveni, in corpore & instantaneu, fani ai lui Paul Goma.

Aș zice ceva violent și fără man’eră, în stilul antic, atît de apreciat de dl director & prof.univ.dr. Bogdan Crețu. Zic însă doar atît : bibicilor, coriolanilor, drăgăneștilor, monșerilor & madamelor, înțeleg că sînteți ambetați de la atîta revuluție. Aveți însă grijă : cînd vă suiți pe statuie, țineți-vă poalele mai strîns, să nu vi se vadă pardonul dorsal oarecum gol.

Washingtoscova nu crede în lacrimi cleioase

26 iulie 2019
despre balta mîloasă de după gardul cu dinți de sperietoare kremlineză

 

Acum ceva ani, înainte de niște alegeri prezidențiale, Mircea Geoană a fost în două vizite ” secrete ” la Moscova, ca șef al PSD. Cu avionul oligarhului penal Vîntu, zice-se.

Deci propagandiștii ăia buni, bio, patrioți și civili ne-au tot spus, după asta, că Geoană e omul Moscovei, la pachet cu partidul lui de mafioți pro-ruși. PSD – ciuma roșie, cum ar veni.

Același Mircea Geoană e, de ieri-alaltăieri, al doilea om în ierarhia oficială a NATO. Rezultă, conform trompetelor cleioase ale propagandei bune, bio, patriotice, că Putin are un om al lui în fruntea alianței militare a Vestului inamic.

Groaznic ! Înfiorător ! Apocaliptic ! Vine sfîrșitul lumii, ori cel puțin Al Treilea Război Mondial ! Lăsați aparatele radio deschise, urmează alarme aeriene și muzică patriotică !

Lăsînd la o parte sarcasmul ( plătit de ruși, cum altfel … ), pun și eu o întrebare de om al Moscovei : cîți propagandiști din ăia buni, bio, patrioți și civili ați auzit să-și ia înapoi vorbele grele, prin care îl făceau pe Geoană trădător ? Nu, nu să își ceară scuze, dar măcar să recunoască, deschis, că au greșit. Public, la fel cum tot public a fost și șuvoiul de rahat patriotic și euro-atlantic, aruncat ani la rînd în capul lui Geoană.

Nu, nu sînt deloc fan al fostului președinte PSD-ist. Cînd l-am prins în vizor, ca jurnalist, l-am făcut de comandă, public, direct, de nu mai știau alde Ion Solcanu și Gigi Nichita cum să-l scoată mai repede din bătaia de joc a vorbelor mele. Dar n-am crezut / zis / scris niciodată că Geoană e omul rușilor. Fiindcă am știut că a fost mereu ceea ce e și acum : un tip cu o anume doză de bun simț, un diplomat decent și un politician de pluș. Un ornament simpatic pentru draperiile după care se hotărăsc lucrurile importante.

Acum, ,, omul rușilor ,, e numărul 2 în conducerea NATO. Cînd mai auziți deci zgherătele jegoase cu ” oamenii Moscovei „ , emise de lătrăii agresivi de diferite culori, puteți răspunde cu un îndemn rusesc înspre zona inghinală : ” Pașol ! „.

Da, Rusia rămîne periculoasă, agresivă și perfidă. Dar asta nu face gem din rahatul aruncat în ventilator, cu avînt patriotic și liste de plată lunare.

Pașol, deci, limbrici lătrători ai intestinelor statale. La pachet cu turmele agresive de patrioți civici & #rezistenți. Sau poate scrieți, toți, cîte un denunț, plus un memoriu de protest civic, contra noului secretar general-adjunct al NATO ?

Vperiod, tovarăși limbrici mentali ! Gogo, turme civice ! Patria ,, apriorică ,, și posteriorică așteaptă s-o salvați, din nou.

 

 

https://www.7iasi.ro/washingtoscova-nu-crede-in-lacrimi-cleioase/

 

Washingtoscova nu crede în lacrimi cleioase

Tăierea împrejur mentală și lobotomică ( ghid practic )

17 mai 2019

despre circumciziile cerebrale auto-castrante, împachetate în pseudo-umanism de celofan

 

Oamenii îs o specie de mamifere tare pavloviană.
O cunoscută scriitoare basarabeană, trăitoare la Parij, crede că o aluzie ironică vizavi de un primar evreo-ruso-infractor din Orhei e ,, ca și cum i-ai trimite iar pe evrei la Auschwitz ,, .
Da, exact așa.
În același timp, scriitoarei basarabene i se pare cușer altceva : că un concitadin al ei, aflat în exil de peste 40 de ani, un anume Paul Goma, basarabean din Orhei, nu e pomenit mai deloc de ‘telectualii romînezi de pe malurile Prutului sau Atlanticului. Sau e pomenit ca exemplu negativ.
Numitul Goma din Orhei e cel mai mare basarabean în viață și cel mai mare militant contra dictaturii comuniste a lui Ceaușescu. Și unul dintre monumentele umane perene ale istoriei românești.
Dar, fiindcă nimeni nu se teme de Paul Goma, așa cum mulți se tem de evrei, de ruși sau de infractori,  e absolut în regulă ca orice limbric sau guzgan să stuchească înspre Goma.
Înspre Tel Aviv nu e bine nici măcar să facem vreo ironie. După cum se știe din cartea zisă ,, Vechiul Testament ,, , Iehova e un dumnezeu tare răzbunător. Iar credincioșii Noului Testament s-au obișnuit cu ideea că tre’ să fie täcuți și supuși. Și să înghită tot.
Eu, ca ateu, fac ceva și pe guzganii de rit iehovic, și pe șoarecii de rit nou. Vorba evreului botezat Steinhardt : ” Isus nu ne-a zis să fim proști „ . Și nici șoareci.
Șalom.

Pieile roșii războinicioase din rezervația romîneză

14 mai 2019

despre cum prietenia cu omul alb poate duce la auto-tîmpirea băștinașilor 

 

Unei oi bahluieze din ograda primăriei ieșene a lui Chirica i se pare fain că niște militari romîni cîntă într-o limbă străină, într-un clip ,, de promovare ,, .
Și că militarul care îi comandă e de acord cu asta.

Nais.

Clipul pare făcut, totuși, pentru piața de recruți romîneză, nu pentru aia din Porto Rico, Alaska sau Insulele Falkland ( eventual Malvine ).
Iar de gusturile îndoielnice ale pseudo-amiralilor nulii, care au aprobat circul ieftin din clip, nu mai zic nimic.
Nais.


Oaia primăreză – ca oaia, behăie și ea la uniforme și la băieți atletici ( eventual la fete atletice, că e voie ).
Da’ bovinele în uniformă militară, cu grade mari pe umeri … ?
Ui dăunt nid nou ediucheișîn.
Ar iu redi ?
Iț laiv.
Uit az.
Rumenian niu red schins.

Trăiască omul alb și apa lui de foc mentală !
Rașa gău hăum !
Ui dăunt nid nou ecspecteișîns.

 

 

Rahatul bun și rahatul rău

13 mai 2019

despre tîmpirea elevată a bovinelor cu papion

 

 

Intelectualii adevărați, progresiști și #Rezistenți știu bine un adevăr axiomatic : autocarele cu care au venit participanții la mitingul PNL – Iohannis de la Iași sînt total diferite, moralmente, decît cele cu care au venit participanții la mitingul PSD de la Iași.
Sînt mai bio, mai elevate, nu ca ălelalte, de la țeară
Bonjur, popor de eoni și monăzi !
Vivat elitele de carton alienat !
10 mai v-a adus vouă
Domn german și boală nouă.
Deși e tot a’ veche, cu costume și epoleți noi.
Ca pentru boi.

Berescu. Adrian Berescu

29 martie 2019
despre absența lui Enkidu

Văzînd o filmare cu David Oistrah, mi s-a făcut dor, instantaneu, de Adrian Berescu.
Nu zîmbiți, nu era din tribul lui Freddie Mercury, ba chiar dimpotrivă
Era din tribul fălcoșilor lui David Oistrah, dar și din tribul motocicliștilor prea alegri.
Sau prea prestissimi.
Din cauza acestui prestissimo s-a și dus, tînăr, și din cauza asta n-am mai băut amîndoi vodca ‘ceea Nemirof cu ardei iute și miere, cu icre roșii la zakuskă, plus pîne neagră de la Chișinău.
Berescu, Taz, ,, uăi, Berescu ,, , era din tribul marelui fălcos Oistrah, care era din tribul celui mai mare fălcos, Bach, Johann Sebastian.
Dar Berescu, cel din tribul lui Oistrah, era și din tribul oamenilor simpli, firești, care știu că fiecare avem ce ni s-a dat, și n-avem vreun merit sau vreo vină pentru asta. Am o bănuială că și domnul cantor Bach știa asta, nu doar fiindcă scria cantate pentru nunți, botezuri, cumetrii.
Alții și-ar fi tăiat o ureche ca să cînte la vioară ca Berescu. Dar Berescu mi-a spus, absolut firesc, ca un copil mare, că visul lui e să aibă un magazin de motociclete și să meargă cu ,, motorul ,, .
Asta era Berescu, tînărul concert-maestru de filarmonică și vioara întîi a unui cvartet de clasă mondială – un copil mare. De asta și cred că eram prieteni, nefiind eu un monument de mare maturitate.
Îi mulțumesc domnului David Oistrah că datorită lui am putut, după atîția ani, să scriu ceva despre Berescu. Taz, după numele lui de motociclist prea prestissim.
Nu-i mulțumesc nici unui domn zeu că Berescu s-a dus, cum s-a dus.
Ca Enkidu, cu care visam lei, sunete și înțelesuri.
Și mîncam ciorbe de burtă cu mult ardei iute.
Nț, asta nu-i nici-o ieftineală ori vreun sacrilegiu.
Vă pot garanta – dacă ar putea citi cuvintele astea mici, Berescu / Taz /,, uăi, Berescu ,, ar chicoti, cu figura aia de copchil mare, și ar zice, zîmbind cu gura pînă la urechi : ,, Daaa, man, merge o ciorbă de burtă ! Naasuliiee !,, .
Firescul excepției. Asta era Berescu. Un Enkidu cu care puteai vîna lei, cvartete, concerte de Vivaldi sau ciorbe de burtă cu mult ardei iute.
Pe el l-a vînat o combină agricolă, condusă de un tractorist beat.
Sau poate că l-a vînat, de la început, nimicul care conduce lumea. Ca un trombonist beat, cu pretenții de Celibidache.
Da, Berescu, uăi, Berescu, di asta nu mai putem mînca împreună o ciorbă de burtă, sau niște icre roșii cu pîne neagră di la Chișinău, plus o vodcă Nemirof cu miere și ardei iute.
De asta a murit prietenul meu, Enkidu, cu care visam lei, sunete și înțelesuri.
,, Și niciodată n-o să vie iară ,, .


%d blogeri au apreciat: