Despre înţelesuri şi soarta lor

17 Aprilie 2018

Uneori e mai bine să nu înţelegi de ce se întîmplă anumite lucruri. Mai ales cele care ţi se întîmplă. Mai ales cînd e vorba de înţelesuri care sună ca o sentinţă. Care produc efecte ca o sentinţă.
Dar uneori e mai bine că înţelegi de ce se întîmplă anumite lucruri. Chiar dacă acele înţelesuri sună ca o sentinţă. Dar, dacă acea sentinţă nu e una chiar capitală, şi dacă poţi trece, cît de cît, peste efectele ei, atunci e mai bine să înţelegi. Decît să crezi că zeii au ceva cu tine şi că de asta te-au trîntit la pămînt, mai bine să înţelegi legea gravitaţiei. Desigur, nu-i o mare fericire să ai oasele rupte din cauza gravitaţiei, dar, decît să pierzi vremea cu jelanii contra unui dumnezeu rău, mai bine cauţi două scîndurele, ca să-ţi prinzi între ele, terapeutic, piciorul rupt.
Da, şi gravitaţia e un fel de dumnezeu. Numai că ea e previzibilă. Şi n-a vrut să-ţi facă nici un rău. Shalom.

Anunțuri

” Mizerii peste morminte ” , de Tatiana Ţîbuleac

17 Februarie 2018

despre cum se poate scuipa, indirect și cuviincios, peste oasele propriilor morți 

 

Tatiana Țîbuleac e o fostă jurnalistă la Pro TV Chișinău, devenită recent foarte cunoscută ca scriitoare, după ce primul ei roman a avut un mare succes. Nu l-am citit, dar, citind alte texte ale ei, pot să vă spun că fosta vedetă de televiziune are ochi și mînă de scriitor., cît n-au trei sferturi dintre cei care umplu vagoanele cu scriitori din Romînia & Republica Moldova. Dar nu despre talent scriitoricesc e vorba în acest text. Ci despre ceva mult mai important.

Zilele trecute, Tatiana Țîbuleac, stabilită de cîțiva ani la Paris, și-a felicitat public mama, cu ocazia zilei de naștere, aducînd în atenția cititorilor un text mai vechi, din care aflăm că mama scriitoarei e născută în Siberia, în timpul unei deportări de șapte ani a părinților săi. În timpul dictaturii lui Stalin. Dintr-un alt text al scriitoarei basarabene aflăm un lucru şi mai cutremurător : primul născut al bunicilor săi deportaţi a murit la cîteva luni, de foame, fiindcă supraveghetorul din acel lagăr de muncă nu i-a dat voie mamei să-şi alăpteze fiul. Iar pruncul mort a fost înmormîntat într-o groapă plină de apa care izvora mereu din pămînt.

Vasile Ernu e un eseist, traducător şi activist de stînga basarabean, stabilit de mulţi ani în Romînia. Cărţile scrise de el sînt publicate periodic de cunoscuta editură Polirom. Dar nu despre cărţi e vorba în acest text, ci de ceva mult mai important – faptul că V. Ernu e un negaţionist greţos al genocidului stalinist şi un avocat mizerabil al dictaturii lui Stalin. Cel mai cunoscut şi scandalos episod în care Ernu a negat crimele genocidare ale dictaturii staliniste a avut loc chiar la Iaşi, în studioul de la Digi 24 TV, cînd eseistul editat de Polirom a scuipat peste milioane de oameni morţi şi milioane de oameni vii, spunînd că în vremea lui Stalin puteai cel mult să faci puşcărie, dacă te opuneai regimului dictatorial ( https://youtu.be/cbGlhfkd0Ok ). Ca şi cum milioanele de crime staliniste s-ar fi întîmplat pe Marte, iar pe Pămînt ar trăi numai tîmpiţi fără creier. Deşi asta ar putea fi prima concluzie, cînd vezi reacţia tălîmbă, de prost în tîrg, a moderatorului emisiunii – un zîmbet tîmp în faţa enormităţii scandaloase, completat apoi de o aprobare obedientă a parşiveniei următoare.

Episodul de negare a genocidului stalinist nu e prima mizerie scandaloasă emisă în public de Vasile Ernu. Anterior, eseistul de la Polirom propusese readucerea statuii lui Lenin ïn centrul Chişinăului, lîngă statuia lui Ştefan cel Mare. Ca să fie bine şi pace în lume – simbolul crimelor comise de ocupanţii sovietici să stea alături de simbolul rezistenţei victimelor ocupate şi deznaţionalizate. Frumos, nu  … ?

Dacă presupuneţi că scriitoarea Tatiana Ţîbuleac, fiică şi nepoată a unor victime ale lui Stalin, e în relaţii tensionate cu Vasile Ernu, greţosul avocat al crimelor lui Stalin, greşiţi. Urmaşa victimelor e în relaţii cordiale cu avocatul călăului. Comunică amical, fac schimb de amabilităţi publice, de complimente drăguţe. Cum ar trebui să facă şi statuia lui Ştefan cel Mare cu statuia lui Lenin, dacă visul greţos al lui Ernu ar deveni coşmarul basarabenilor normali.

Nu ştiu ce-ar zice bunicii deportaţi ai Tatianei Ţîbuleac, văzînd că nepoata lor e în relaţii cordiale cu un reziduu moral care îl apără pe criminalul genocidar Stalin, negînd milioanele de morţi şi zecile de milioane de victime care au supravieţuit iadului stalinist. Nu ştiu ce zice de asta mama ei – copilul care a supravieţuit Siberiei doar datorită cîtorva mere din Basarabia. Nu ştiu ce zice tatăl ei – un om de mare calitate morală, care a trecut cu greu prin dictatura comunistă.

Ştiu însă altceva. Unchiul-copil al Tatianei Ţîbuleac, mort la cîteva luni și înmormîntat într-o groapă plină de apă, săpată în pămîntul Siberiei, nu e, după acte, mortul meu. Dar, precum știm chiar și noi, ateii, omul nu trăiește numai cu acte și cu pîine. E dreptul Tatianei Țîbuleac să-l considere onorabil pe avocatul criminalului genocidar care i-a ucis unchiul, alături de alte milioane de victime, chinuindu-i mama și bunicii. Numai că toți acești morți și toți acești supraviețuitori chinuiți nu sînt doar ai rudelor lor de sînge. Ei sînt şi ai noştri, cei care ştim că răul nu poate fi vindecat prin uitare, laşitate sau întoarcerea capului în cealaltă parte. Mai ales acel rău atît de aproape de Răul absolut.

Evident, exemplul Tatianei Ţîbuleac nu e unul singular. Şi nu e simptomatic doar pentru Basarabia ori pentru spaţiul romînesc. Fiindcă ţine de natura umană. Din diferite motive, oamenii au tendinţa să se împrietenească ori cu răul, ori cu purtătorii acestui virus primordial. Ca într-o formă ancestrală a ” complexului Stockholm “, cu victime care nu trec de partea celor care i-au răpit, ci de partea unor forme humanoide de agregare ale Răului absolut.

Fie că e victimă a răului sau doar urmaş al victimelor, fiecare pactizant cu răul are povestea lui şi motivele lui pentru acest gest. Dar asta nu înseamnă că, din compasiune pentru cel atins de boală, trebuie să acceptăm că boala e ceva cu care ar trebui să ne împăcăm. Dacă am face asta, întorcînd privirea şi alegînd micul confort, ar fi ca şi cum am ajuta molima care va veni.

,, Nu poate să placă tuturor, ceea ce pe unii i-a înecat în lacrimi ,, , scrie Tatiana Ţîbuleac. Aşa e. Tocmai de asta, în numele celor pe care Răul i-a înecat în moarte, ar trebui să spunem pe nume Răului. Zi de zi. Oricît nu le-ar plăcea asta unora. Fiindcă, precum ştim demult, numele lor e Leghiune.

 

 

https://www.7est.ro/mizerii-peste-morminte-de-tatiana-tibuleac/

Dincolo de văzute, aerul din plămîni

16 Februarie 2018

despre zidurile din pietre rotunjite și nevăzute

 

Tocmai am citit, pe pagina de Facebook a unei proaspete celebrități literare basarabene, poemul lui Grigore Vieru care începe cu cuvintele acestea : Ușoară, maică, ușoară .

Cei obișnuiți cu copacii și vietățile de cuvinte știu că gheara felinelor mari se vede din prima mișcare. Din primul gest, din prima răsuflare. Chiar dacă s-ar zice că răsuflarea n-are nimic de-a face cu ghearele. La felinele de cuvinte, are. Iar aceste trei cuvinte, așa simple cum sînt, vestesc o gheară de felină mare.

După primele patru versuri ale scurtului poem, estetul mofturos care sînt a văzut că tensiunea scade. Felina mare de la început parcă începe cumva să aducă a felină domestică. Asta e , am avut , în liceul din vremea ultimului deceniu al lui Ceaușescu, norocul unui profesor de literatură cu totul excepțional, pe care îl lăuda Monica Lovinescu , ca autor, la ,, Europa Liberă ,,. Așa că am cumva o scuză pentru mofturoșenie.

În plus, recunosc : Grigore Vieru mi-a fost mai degrabă antipatic decît simpatic. Și ca om, și ca scriitor. Ca om mi-a fost antipatic de la început, mai întîi din cauza cheliei cu plete de cîrlan, apoi din cauza siropului excesiv din cuvintele publice, pe urmă din cauza negustoriei pe care o făcea cu influența lui, pentru ca afacerile feciorului Călin să meargă bine. Poate ați uitat, dar Grigore Vieru e cel care l-a pupat pe președintele Snegur, apoi l-a blestemat, pînă la al șaptelea neam, apoi iar l-a pupat, cu bulbuci tricolori. Cam la fel cum a făcut și cu alții. De exemplu cu Vladimir Voronin, președintele comunist și romînofobul primitiv.

Ca scriitor, Grigore Vieru mi-a fost tot de la început antipatic, din cauza excesului de sirop dulceag turnat peste cuvintele lui literare. Exces de sirop care sufocă, cel mai adesea, iarba verde, copacii și aerul din poemele lui. Și nu doar ale lui. Asta e, v-am zis, sînt mofturos de tinerel, nu suport trei căldări cu sirop la o poală de gutui.

Dar : deși sînt un fașșșîst rumînskii, născut pe malul drept al Prutului, cred că am oleacă mai multă minte decît patrioții tricolori și teribel de esteți care au năpădit Basarabia post-sovietică. Așa că am putut înțelege, după ceva vreme, ce fel de piatră e Grigore Vieru. Poetul, nu omul. Da, omul era mult mai negustor decît se vedea la televizor ori la hram. Da, poetul producea prea mult sirop dulceag și blînd, de Guguță pentru adulți, adulți care trebuiau să fie așa cum îi descria legenda oficială sovietică : blînzi, primitori, harnici. Și supuși, evident, chiar dacă partea asta nu mai era în descrierea oficială.

Da, Grigore Vieru a fost, mai mult decît le place multora să admită, un fel de Spiridon Vangheli pentru maturi, un îmblegitor al Basarabiei sovietizate. Dar, pe lîngă asta, a fost și altceva : o sursă de aer normal, într-o Republică Sovietică Socialistă Moldovenească alienată toxic. Alienată național, moral, psihologic, cultural.

Ușoară, maică, ușoară au fost cuvinte care au adus aer în plămînii negri și uscați ai Basarabiei sovietizate. Au fost cuvinte ca niște pietre rotunjite, care au oprit zgura sovietică și n-au lăsat-o să ajungă pînă în fundul plămînilor Basarabiei. Știu, pare bizar ca niște cuvinte să fie și aer, și pietre. Dar e bizar doar în lumea gravitației zilnice. Scuzați siropul liric ….

Nu, nu cred că frumusețea aerului din cuvintele fără sirop ale lui Grigore Vieru a salvat lumea Basarabiei sovietice. Mai întîi, fiindcă nu cred că frumusețea ar putea salva vreo lume. Ea poate fi doar un paleativ, care face boala mai suportabilă. Apoi, habar n-am dacă moleculele de aer sînt frumoase. Dar oricum, ca mofturos afurisit ce sînt, cred că respirația e mai importantă decît frumusețea. De asta e atît de important Grigore Vieru, asemeni tuturor celor ca el : fiindcă a dat Basarabiei sovietice, basarabenilor sovietizați, o gură de aer normal. Ca să poată rezista, pînă cînd apocalipsa de zgură se va fi destrămat.

Că noi, cei din dreapta Prutului, n-am făcut ce trebuia, după ce apocalipsa de zgură s-a destrămat, asta e altă distopie. Și alt nor de zgură. Ajunge însă zilei răutatea ei. Punînd în cumpănă siropul dulceag și aerul curat, negustoria cleioasă și îndîrjirea de copil adult, să tragem linie și să spunem clar : omul cu chelie și plete de cîrlan nu e dintre cei care au făcut degeaba umbră pămîntului . Aerul izvodit de el e încă în plămînii multora. Chiar dacă nu se vede.

Cînd patriarhii binecuvîntează gunoiul

16 Februarie 2018

despre glodul de pe mantia bătrînelor modele, care legitimează glodul tinerelor modele

 

Vladimir Beșleagă, patriarhul literaturii basarabene, pe scena premiilor cleioase ale mînjitei reviste VIP Magazin, cea pe a cărei copertă s-au lăfăit Dodon, Plahotniuc, primitivul episcop pro-rus Markel și o turmă întreagă de afaceriști dubioși, ghiolbani dezgustători și politicieni bălțați.
După o viață onorabilă, îmbătrînirea decentă poate fi, adesea, o problemă. Greu de rezolvat. Nu doar pentru elefanții culturali, rătăciți în glodul micilor dihori de mahala. Ci pentru întreaga societate.

Fiindcă , atunci cînd un simbol al rezistenței contra mizeriei majoritare legitimează, cu prezența lui, o mizerie precum VIP Magazin , , el dă cale liberă acestei mizerii. Spre tinerele modele. Spre zona decentă a societății. Spre tinerii nelămuriți, nehotărîți. Cu ajutorul unor gesturi precum cel al lui Beșleagă, mizeria devine onorabilă.

După ce un simbol de calibrul lui Vladimir Beșleagă se asociază cu o mizerie ca VIP Magazin, un alt premiant al mizeriei, mai tînăr, nu va mai avea nici o îndoială că a făcut bine acceptînd premiul. Cum a făcut  de exemplu, veșnica speranță a politicii , publicisticii și culturii basarabene, ultra-principialul și patrrriotul ex-ministru Octavian Țîcu. Dacă Beșleagă a urcat pe scenă, și problemi, pațani  … ?

Dar, desigur, nu se cuvine să spunem că mantia patriarhului e mînjită. Deci, în consecință, nici mantiile mai junilor ierarhi morali nu sînt auto-stropite cu glod. Fiindcă trăim într-o societate unde mai toată lumea vrea curățenie, dar vede glodul doar la cei din mahalalele celelalte. Mahalaua noastră e populată, prin voia domnului zeu, numai cu deținători de mantii albe și curate, strălucind delicat, ca argintul strecurat. Mă rog, cu mici pete roz, ca să fim corecți.

Într-o carte veche, des pomenită, dar rar citită, scrie așa : părinții au mîncat poamă crudă, iar copiilor li s-au strepezit dinții. Cînd le oferiți copiilor voștri modele încumetrite cu gunoiul, poate vă dați seama, totuși, că le băgați gunoiul în minte. Și în viața lor viitoare.

În rest, nimic de zis, frumoasă petrecere la VIP Magazin , o fost di tăti, ca la oamini gospodari. Așa că nu mai vorghiț’ aiurea, ca toți invidioșii. Hai, paka, ni videm la premiili di anu’ viitor !

 

27748032_10156041042657296_2287481818670184106_o

 

 

Bibliografie 

https://moldograf.wordpress.com/2016/09/22/calugarii-la-bordel-sau-cum-sa-faci-din-rahat-harapnic-sonor/

 

Strechea, cîrlanii bătrîni și Țuchenberg

12 Februarie 2018

despre cum se pot tîmpi la bătrînețe mieii blînzi

 

Dă strechea și-n cîrlanii bătrîni, oricît de liniștiți erau în junia lor de demult . Săptămîna trecută, primesc un mesaj bizar pe FB, la o oră matinală : ,, Na, să te saturi și tu , și Țuchenberg ,, . De la un ex-coleg & amic, publicist, literat, traducător din rusă și mușcat de ceva ani, irecuperabil pare-se, de strechea băsismului ‘telectual, cu ochelari de cal kolhoznic.
Fiindcă după bizara zborșeală n-au urmat și ceva lămuriri, am intrat pe pagina FB a zborșitului enigmatic, prilej cu care am putut ceti plînjerea sa vizavi de jalnica a Moldovii tragodie, reprezentată de blocarea pentru cîteva zile a contului feisbucic deținut de dl prozatore, publicist în drept & traducător. Iar vinovat de această nemernică faptă erau desemnați niște perfizi ,, amici ,, . Pricepeți dvs : masă, sufragiu, amici, Țuchenberg, lume ră …
Știind că ex-amicul a avut perioade de bețivăneală acută, cu tentă cronică, dar parcă fără accese paranoice, l-am întrebat, direct, care-i motivul mesagiului ce mi-a trimes. Așa am aflat că, deoarece dl publicist & literat m-a șters acum ceva timp din lista lui de amici, eu eram, desigur, principalul vinovat de blocarea contului său FB.
Tonul cetățianului pompiar & literat fiind la fel de zborșit, atunci cînd mi-a explicitat motivul condamnării & judecării mele, în contumacie și fără drept de apel, l-am întrebat dacă are doar febră ori ceva mai grav, recomandîndu-i să meargă la un psiholog. Evident că onorabilul s-a ofuscat bruscamente, așa că l-am lăsat în plata domnului său zeu ( omul e credincios, kaneșna & biensur ). Sau în co-plata vreunui acces de paranoită alcoholică, că n-am stat să mai caut cu bățul prin grămăjoara lui de frustrări zborșite.
E drept, m-am obișnuit de mult timp cu rolul vinovatului de serviciu, așa că nu mai reacționez prea tare la asemenea tîmpenii bizare, comise uneori de oameni ce par relativ raționali. Dar, cu riscul să-mi fie suspendat a treia oară contul FB, nu pot pentru ca să mă abțiu a-i zice dumnealui, musiu Țuchenberg, de la obraz : bre, Marcule, așa ne-a fostără vorba , să mă dai pe goarnă la împricinat ? Las’ că ne mai întîlnim noi, în tîrg, la Dorohoi …

Un vals cu pîntecele Doga

20 Ianuarie 2018

despre cum frumuseţea nu va salva obrazul

 

Eugen Doga, ” marele Eugen Doga „celebrul compozitor Eugen Doga „, jeluindu-se, în direct, la Radio Romînia Cultural : la Ateneul Romîn i-au cerut bani pentru închirierea sălii de concerte, dar la Kremlin i-au dat sala cea mai mare pe degeaba, ba i-au mai şi ” trîntit ” un onorariu baban, o sumă incredibilă. Ei, da’ nu asta a contat, desigur ( ne spune maestrul ), ci miile de spectatori kremlinezi care l-au aplaudat frenetic, în picioare.
Pauză de răsuflat.
Lămurire pentru cititorii din Vaslui, Geneva şi Ţara Galilor : Eugen Doga, marele şi celebrul compozitor, e născut în Transnistria. Adică acea regiune a Republicii Moldova care e ocupată de facto de Federaţia Rusă. Cu militari care nu mai pleacă, deşi şefii lor politici de la Moscova au promis că vor pleca. Acea regiune unde, nu chiar foarte demult, Federaţia Rusă a provocat un ràzboi sîngeros şi sălbatic. Acea regiune unde băştinaşii, adică aceia de un sînge cu marele Doga, sînt majoritari, dar sînt trataţi ca nişte cetăţeni de mîna a doua. Iar Kremlinul, unde marele Doga a avut parte de mari satisfacţii de tot felul, e centrul puterii care ţine cizma şi tancurile pe gîtul celor de un sïnge cu celebrul compozitor.
După acest desen explicit al duplicităţii trădătoare, cleioase, lacome şi tupeiste, n-ar mai fi nimic de adăugat. Asta dacă am fi un popor, nu un cîrd cu pretenţii de turmă. Dar, fiindcă nu sîntem, moderatoarea de la Radio Romînia Cultural a înghiţit şi a tăcut, făcîndu-se că nu înţelege la ce mizerie e complice. Şi linguşindu-l copios pe cleiosul negustor de sînge, chinuri şi morminte. Doar maestrul Doga e celebru, n-o să-l deranjeze cu chestii mărunte, cum ar fi mîncatul din mîna ocupantului şi pupatul cleios al acelei mîini.
Kaneşna, nu-i nici o mirare că,  recent, acelaşi negustor Doga a făcut propagandă electorală, explicit, pentru marele rrrromîn, arestat şi inculpat Dorin Chirtoacă, taman cînd cel vinovat de mlaştina capitalei basarabene era arestat la domiciliu. E drept, maestrul Doga n-a cîştigat de la primarul corupt şi incompetent cît a cîştigat de la ocupantul kremlinez. Dar asta arată că e un om modest, fără mari mofturi – linge pentru preţul pe care îl poate oferi clientul.
Dar asta e – cine plăteşte, acela comandă muzica. Aşa că, dacă îl aveţi, daţi-i maestrului numărul de telefon al dictatorului din Coreea de Nord. E foarte posibil ca acolo să fie săli şi mai mari ca la Kremlin. Gratuite. Iar un vals pentru Kim Jong-un e o nimica toată pentru celebrul compozitor.
În plus, Coreea de Nord mai are încă un avantaj, care le va închide gura cîrcotaşilor : n-a ocupat militar nici măcar un metru din Republica Moldova. Succes, maestre !

Pupat Place de l’ Îndopînd-dans

13 Decembrie 2017

despre romînul imparțial, perpetuu și majoritar

 

Matei Vişniec e un scriitor onorabil, care n-a fost deloc un admirator al regimului ceauşist . Dimpotrivă .
Alexandru Dobrescu  e un critic literar patriot, care spunea poporului muncitor ce nimic cu franjuri e așa-zisul scriitor Paul Goma, tocmai cînd Paul Goma era arestat și închis de Securitate . Fiindcă îndrăznise să ridice vocea la tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit fiu al poporulu’ .
Fotografia e reală și relevantă . Iar sindrofia e organizată de directorul Institulului Cultural Romînez din Paris, Al. Dobrescu .
Paul Goma e tot la Paris . Tot în exil . Tot fără paşaport romînesc.
Vive la Transe, vive la Romînique …

13 Decembrie 2013 

 

Foto : domnii Vișniec & Dobrescu, intelectuali onorabili.

1465111_564833573595406_500061242_n

 

 

 

Domnul Mandela

6 Decembrie 2017

despre povești simpatice și eroi civilizatori reali

 

Nu ştiu cît din căderea apartheidului se datorează omului Nelson Mandela şi cît faptului că regimul sud-african deja încurca prea mult socotelile unora.
Dar asta contează mai puţin. Omul Mandela ne-a arătat că se poate să nu accepţi ceea ce pare de neschimbat. Şi să lupţi pentru asta. Şi să nu pierzi.
Asta contează cel mai mult. Felul în care domnul Mandela, acest fiu de şef de trib, a ales să nu trăiască liniştit în City-ul londonez. Ori altundeva. A ales să ne spună nouă, tuturor celor slabi, indiferent că sîntem albi, negri, galbeni sau altfel : ” Nu vă temeţi … ” .
De asta cred în Nelson Mandela, şi nu în Moş Nicolae.

 

6 Decembrie 2013 

Oglinzi dușmănoase

20 Octombrie 2017

despre treimea implacabilă și ne-mistică din spatele nostru

 

Desigur, cel mai adesea e contraproductiv să amintești de lucruri reale, dar incomode pentru cineva anume. Chiar și dacă faci asta doar aluziv. Mai ales dacă e vorba de o dublă măsură. Mai ales dacă lucrurile au fost stabilite demult : oglinzile sînt bune doar dacă arată ceva frumos.
Cele care arată doar ceva adevărat sînt dezgustătoare. Și trebuie aruncate la gunoi. Scuipînd în urma lor, eventual, ca după Necuratul. Sau alcătuind litanii nostime de exorcizare.
Desigur, responsabilii pentru imaginile neplăcute din oglinzi sînt vechi și nu-s niște oameni : ADN-ul fiecăruia, biografia individuală și bucata de istorie în care au nimerit celelalte două componente ale formulei . De asta acest scurt text nu-i nici o jeluire, nici o acuză. E doar o constatare. Cam constipată, probabil, dar n-am ce face : ca orice individ, nici eu nu mă pot abate de la drumul trasat de treimea ne-religioasă de care tocmai am amintit.
Shalom.
#AjungeZileiRăutateaEi

Contabila Maia, unirea și matematica non-aritmetică

13 Septembrie 2017

despre gîsca ne-lebădă și chișleagul care nu face nici o brînză

 

Maia Sandu , vechea-nouă șefă a PAS ( partidul basarabean care se pretinde cel mai european ) dă din nou cu eunucii în fasole. Sau, cum se zice chez nous, la castel, dă iar cu chiciorul peste căldarea cu lapte. De data asta, vorbind la congresul partidului despre unirea cu Romînia.

În mai puțin de două minute, fost înaltă funcționară a Băncii Mondiale dă un recital aproape complet pe tema ” Ce nu trebuie să facă un lider politic ” . Și confirmă iar, dacă mai era nevoie, mai multe lucruri : că haina de lider al unui partid e mult prea largă pentru ea ; că trupa sa de mari intelectuali și de specialiști în management politic nu face multe cepe degerate ; că ea și ”  echipa ”  ei sînt doar o altă speranță iluzorie din lunga serie de salvatori cu care s-au amăgit basarabenii, după căderea comunismului sovietic.

Să disecăm deci, cu atenție, gafele de calibru pe care le face, în scurta ei arie, primadona în care își pun nădejdile mulți dintre basarabenii mai puțin sovietizați .

” ( … ) nu este real ca Uniunea Europeană să permită unui stat membru să înghită un teritoriu ( … ) ” . Mai multe prostii într-una singură :

– din punct de vedere juridic, nu cred că Maia Sandu poate cita în sprijinul afirmației sale vreun text din legislația UE, care să prevadă că un stat membru renunță la dreptul său suveran de a se uni cu un alt stat ; UE nu ”  permite „  sau acceptă unirea unui stat membru cu altul, ci poate doar să-și exprime o opinie și să ia anumite decizii, prin structurile sale abilitate, în conformitate cu legislația comunitară; dacă situația de pe ambele maluri ale Prutului nu ar fi atît de jalnică, din punctul de vedere al politicii și administrării statului, ipotetica ” permisiune ” a UE n-ar fi un obstacol insurmontabil în calea unui nou ” 1859 ” ;

– prin această afirmație, Maia Sandu desemnează UE , clar, public și oficial,  ca adversar al re-unirii, îndepărtînd de PAS și de opțiunea pro-europeană un procent important de cetățeni ai R. Moldova ; în plus, e de presupus că oficialii UE nu vor fi foarte încîntați, după ce lidera PAS i-a desemnat ca inamici ai re-unirii ;

– spunînd că Romănia vrea să ” înghită ” R. Moldova, Maia Sandu distorsionează în mare parte realitatea, generînd tensiuni serioase în relația partidului său cu partenerii de la București ;

– din punct de vedere politic, atunci cînd  spune că Romînia vrea să ” înghită „  Republica Moldova, Maia Sandu se așează de aceeași parte a baricadei cu Dodon, Voronin și toată falanga neo-moldovenismului agresiv, de extracție sovieto-kaghebistă , formularea sa sugerînd o anexare forțată, cu implicare militară, adică exact vechea teză a propagandei sovietice și post-sovietice .

” Aceasta poate fi doar o decizie democratică a oamenilor care locuiesc pe acest teritoriu. Nu poate fi impusă sau făcută unirea așa cum s-a întîmplat altădată „. Din nou, Maia Sandu se plasează alături de Dodon, Voronin & Co, confirmînd poziția pe care abia o afirmase anterior : Romînia e un stat anexionist, care a alipit cu forța Basarabia în 1918. Dincolo de detaliile de real politik ale unirii din 1918, Maia Sandu confundă discursul politic cu dezbaterea istorică . Și acceptarea onestă a trecutului cu prostia politică.

Fiindcă acesta e numele noii isprăvi marca ” Maia Sandu ” : prostie politică. Ba chiar iresponsabilitate. Cum altfel s-ar putea numi, cînd dai prilej unor slugi ale Kremlinului sau ale mafiei basarabene să le spună alegătorilor turmentați : ” Ați văzut, chiar și Maia Sandu recunoaște că Romînia vrea să cotropească iar Moldova noastră ! „.

Am mai spus-o : n-am motive să cred că, din punct de vedere strict personal, Maia Sandu n-ar fi un om onest. Dar cred că începe să devină absolut ne-onestă, nu doar politic, ci și din punct de vedere personal, atunci cînd prelungește această potemkiniadă mesianică numită ” Maia Sandu, lider politic ” .

E ca și cum un om de treabă. contabil în satul Risipeni, ar începe să facă operații pe cord deschis la Spitalul Republican din Chișinău. Doamna Sandu. așa-i că nu v-ați lăsa operat de acel om, oricît de onest ar fi el în ale contabilității și ale vieții ? Poate că e timpul să trageți aer în piept, să vă gîndiți la asta și să înțelegeți un lucru simplu : asemeni oamenilor, nici țările nu pot fi operate cu unelte din lemn de plop.

 

 

 

 


%d blogeri au apreciat asta: