Tăierea împrejur mentală și lobotomică ( ghid practic )

despre circumciziile cerebrale auto-castrante, împachetate în pseudo-umanism de celofan

 

Oamenii îs o specie de mamifere tare pavloviană.
O cunoscută scriitoare basarabeană, trăitoare la Parij, crede că o aluzie ironică vizavi de un primar evreo-ruso-infractor din Orhei e ,, ca și cum i-ai trimite iar pe evrei la Auschwitz ,, .
Da, exact așa.
În același timp, scriitoarei basarabene i se pare cușer altceva : că un concitadin al ei, aflat în exil de peste 40 de ani, un anume Paul Goma, basarabean din Orhei, nu e pomenit mai deloc de ‘telectualii romînezi de pe malurile Prutului sau Atlanticului. Sau e pomenit ca exemplu negativ.
Numitul Goma din Orhei e cel mai mare basarabean în viață și cel mai mare militant contra dictaturii comuniste a lui Ceaușescu. Și unul dintre monumentele umane perene ale istoriei românești.
Dar, fiindcă nimeni nu se teme de Paul Goma, așa cum mulți se tem de evrei, de ruși sau de infractori,  e absolut în regulă ca orice limbric sau guzgan să stuchească înspre Goma.
Înspre Tel Aviv nu e bine nici măcar să facem vreo ironie. După cum se știe din cartea zisă ,, Vechiul Testament ,, , Iehova e un dumnezeu tare răzbunător. Iar credincioșii Noului Testament s-au obișnuit cu ideea că tre’ să fie täcuți și supuși. Și să înghită tot.
Eu, ca ateu, fac ceva și pe guzganii de rit iehovic, și pe șoarecii de rit nou. Vorba evreului botezat Steinhardt : ” Isus nu ne-a zis să fim proști „ . Și nici șoareci.
Șalom.

Etichete: evrei, Paul Goma, scriitori romîni